Despre profetul Ezechiel Wikipedia ne informeaza ca : Ezechiel (sau Iezechiel) (n. cca. 622 î.Hr., Ierusalim – d. cca. 570 î.Hr., Babilon ?) este personajul principal din Cartea lui Ezechiel din Biblia ebraica.
In religiile avraamice (iudaism, crestinism si islam) Ezechiel este recunoscut ca un profet evreu. in iudeo-crestinism, el este, de asemenea, privit ca autor al cartii lui Ezechiel, carte care prezinta profetii cu privire la distrugerea Ierusalimului si vedenia Templului.
In cartea sa “The Spaceships of Ezekiel” , Josef F. Blumrich a scris despre o nava spatiala care se presupune ca a fost observata de profetul Ezechiel. Inginer NASA si scriitor, Blumrich s-a decis sa infirme ipoteza lui Erich von Daniken care a interpretat “viziunea lui Ezechiel” ca o intalnire cu fiinte din alte lumi.
Dupa o examinare aprofundata, Blumrich , a fost convins ca ipoteza lui Von Daniken nu era o simpla fabulatie, iar profetul Ezechiel chiar a descris o nava spatiala.
Blumrich afirma ca Ezechiel nu a descris o intalnire cu Dumnezeu ci mai multe contacte cu fiinte venite din alte lumi si aeronavele lor. El a descris studiul sau intr-un articol aparut in revista UNESCO.
Blumrich a brevetat o roata (Omni), care se bazeaza pe descrierile profetului Ezechiel si care este utilizata in aplicatii speciale.
Nave spatiale in lumea antica ? Roti ce se pot breveta astazi ? Fum ? Pucioasa ?Flacari ?
De ce ar fi avut nevoie Dumnezeu de astfel de aparate care functionau precum cele actuale ? Relatarile despre Sfinti ne descriu niste oameni obisnuiti care au ajuns la capacitati extrasenzoriale cu totul deosebite, care au primit in dar puteri uimitoare, care prin munca si Credinta au ajuns sa ii uimeasca pe martori. Le numim astazi teleportare, telechinezie, telepatie, etc si multe dintre ele raman inca necunoscute si de neatins. Daca Sfintii puteau face astfel de lucruri uimitoare atunci de ce avea nevoie Dumnezeu de foc si fum ? Unde este realitatea si cine incearca sa o ascunda ? Cine si de ce l-a confiscat pe Dumnezeu ? Nu am nici cea mai mica indoiala ca Dumnezeu exista( si tot ce inseamna EL – Sfinti, Hristos, minuni, etc) dar ceva este ilogic aici.
Sa o luam cu inceputul si sa vedem ce spune Ezechiel in viziunea Sa.
Ezechiel 1
1. In al treizecilea an, in a cincea zi a lunii a patra, pe cand eram intre prinsii de razboi de la raul Chebar, s-au deschis cerurile si am avut vedenii dumnezeiesti.
2. In a cincea zi a lunii – era in anul al cincilea al robiei imparatului Ioiachin –
3. Cuvantul Domnului a vorbit lui Ezechiel, fiul lui Buzi, preotul, in tara haldeilor, langa raul Chebar; si acolo a venit mana Domnului peste el.
4. M-am uitat si iata ca a venit de la miazanoapte un vant naprasnic, un nor gros si un snop de foc care raspandea de jur imprejur o lumina stralucitoare, in mijlocul careia lucea ca o arama lustruita, care iesea din mijlocul focului.
5. Tot in mijloc se mai vedeau patru fapturi vii a caror infatisare avea o asemanare omeneasca.
6. Fiecare din ele avea patru fete si fiecare avea patru aripi.
7. Picioarele lor erau drepte, si talpa picioarelor lor era ca a piciorului unui vitel si scanteiau ca niste arama lustruita.
8. Sub aripi, de cele patru parti ale lor, aveau niste maini de om; si toate patru aveau fete si aripi.
9. Aripile lor erau prinse una de alta. Si cand mergeau, nu se intorceau in nicio parte, ci fiecare mergea drept inainte.
10. Cat despre chipul fetelor lor era asa: inainte, toate aveau o fata de om; la dreapta lor, toate patru aveau cate o fata de leu; la stanga lor, toate patru aveau cate o fata de bou; iar inapoi, toate patru aveau cate o fata de vultur.
11. Aripile fiecareia erau intinse in sus, asa ca doua din aripile lor ajungeau pana la cele invecinate, iar doua le acopereau trupurile.
12. Fiecare mergea drept inainte, si anume incotro le mana duhul sa mearga, intr-acolo mergeau; iar in mersul lor nu se intorceau in nicio parte.
13. In mijlocul acestor fapturi vii era ceva ca niste carbuni de foc aprinsi care ardeau; si ceva ca niste faclii umbla incoace si incolo printre aceste fapturi vii; focul acesta arunca o lumina stralucitoare, si din el ieseau fulgere.
14. Fapturile vii insa, cand alergau si se intorceau, erau ca fulgerul.
15. Ma uitam la aceste fapturi vii si iata ca pe pamant, afara de fapturile vii, era o roata la fiecare din cele patru fete ale lor.
16. Infatisarea acestor roti si materialul din care erau facute pareau de crisolit, si toate patru aveau aceeasi intocmire. Infatisarea si alcatuirea lor erau de asa fel incat fiecare roata parea ca este in mijlocul unei alte roti.
17. Cand mergeau, alergau pe toate cele patru laturi ale lor si nu se intorceau deloc in mersul lor.
18. Aveau niste obezi de o inaltime inspaimantatoare, si pe obezile lor cele patru roti erau pline cu ochi de jur imprejur.
19. Cand mergeau fapturile vii, mergeau si rotile pe langa ele; si cand se ridicau fapturile vii de la pamant, se ridicau si rotile.
20. Unde le mana duhul sa mearga, acolo mergeau, incotro voia duhul; si impreuna cu ele se ridicau si rotile, caci duhul fapturilor vii era in roti.
21. Cand mergeau fapturile vii, mergeau si rotile; cand se opreau ele, se opreau si rotile; cand se ridicau de pe pamant, se ridicau si rotile; caci duhul fapturilor vii era in roti.
22. Deasupra capetelor fapturilor vii era ceva ca o intindere a cerului care semana cu cristalul stralucitor si se intindea in aer, sus peste capetele lor.
23. Sub cerul acesta, aripile lor stateau drepte, intinse una spre alta, si mai aveau fiecare cate doua aripi care le acopereau trupurile.
24. Cand umblau, am auzit vajaitul aripilor lor ca vajaitul unor ape mari si ca glasul Celui Atotputernic. Cand mergeau, era un vuiet galagios ca al unei ostiri; iar cand se opreau, isi lasau aripile in jos.
25. Si venea un vuiet care pornea de deasupra cerului intins peste capetele lor; iar cand se opreau, isi lasau aripile in jos.
26. Deasupra cerului care era peste capetele lor, era ceva ca o piatra de safir, in chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care sedea pe el.
27. Am mai vazut iarasi o lucire de arama lustruita ca niste foc, inauntrul caruia era omul acesta si care stralucea de jur imprejur; de la chipul rinichilor lui pana sus, si de la chipul rinichilor lui pana jos, am vazut ca un fel de foc, si de jur imprejur era inconjurat cu o lumina stralucitoare.
28. Ca infatisarea curcubeului care sta in nor intr-o zi de ploaie, asa era si infatisarea acestei lumini stralucitoare care-l inconjura. Astfel era aratarea slavei Domnului. Cand am vazut-o, am cazut cu fata la pamant si am auzit glasul Unuia care vorbea. ( Biblia ortodoxa)
Preotii incearca sa ne explice ca Biblia trebuie inteleasa oricum, numai logic nu. Nu mi-am propus sa critic pe nimeni ci doar sa atrag atentia asupra unor aspecte concrete care nu au nevoie de prea multe interpretari.
1. In al treizecilea an, in a cincea zi a lunii a patra, pe cand eram intre prinsii de razboi de la raul Chebar, s-au deschis cerurile si am avut vedenii dumnezeiesti.
Fara prea multa greutate descoperim niste informatii concrete – anul 30, luna aprilie, ziua 5. Atunci s-a intamplat evenimentul descris de Profet in randurile ce urmeaza.
2. In a cincea zi a lunii – era in anul al cincilea al robiei imparatului Ioiachin –
3. Cuvantul Domnului a vorbit lui Ezechiel, fiul lui Buzi, preotul, in tara haldeilor, langa raul Chebar; si acolo a venit mana Domnului peste el.
4. M-am uitat si iata ca a venit de la miazanoapte un vant naprasnic, un nor gros si un snop de foc care raspandea de jur imprejur o lumina stralucitoare, in mijlocul careia lucea ca o arama lustruita, care iesea din mijlocul focului.
Undeva de la NORD Ezechiel a simtit un curent de aer puternic, si a aparut un snop de foc, etc. Cu putina imaginatie si tinand cont de tehnologia putin dezvoltata a acelor vremuri, putem compara descrierea lui Ezechiel cu o naveta spatiala ?
5. Tot in mijloc se mai vedeau patru fapturi vii a caror infatisare avea o asemanare omeneasca.
4 fapturi vii ? Asemanare omeneasca ? Suna destul de clar. Se pare ca Ezechiel avea privire agera sau a avut acces la carlinga acelei nave.
6. Fiecare din ele avea patru fete si fiecare avea patru aripi.
7. Picioarele lor erau drepte, si talpa picioarelor lor era ca a piciorului unui vitel si scanteiau ca niste arama lustruita.
8. Sub aripi, de cele patru parti ale lor, aveau niste maini de om; si toate patru aveau fete si aripi.
9. Aripile lor erau prinse una de alta. Si cand mergeau, nu se intorceau in nicio parte, ci fiecare mergea drept inainte.
10. Cat despre chipul fetelor lor era asa: inainte, toate aveau o fata de om; la dreapta lor, toate patru aveau cate o fata de leu; la stanga lor, toate patru aveau cate o fata de bou; iar inapoi, toate patru aveau cate o fata de vultur.
11. Aripile fiecareia erau intinse in sus, asa ca doua din aripile lor ajungeau pana la cele invecinate, iar doua le acopereau trupurile.
12. Fiecare mergea drept inainte, si anume incotro le mana duhul sa mearga, intr-acolo mergeau; iar in mersul lor nu se intorceau in nicio parte.
Aceste descrieri pot fi ale unor costume si aparate de zbor autonome. Nu cred ca este important designul lor.
13. In mijlocul acestor fapturi vii era ceva ca niste carbuni de foc aprinsi care ardeau; si ceva ca niste faclii umbla incoace si incolo printre aceste fapturi vii; focul acesta arunca o lumina stralucitoare, si din el ieseau fulgere.
14. Fapturile vii insa, cand alergau si se intorceau, erau ca fulgerul.
15. Ma uitam la aceste fapturi vii si iata ca pe pamant, afara de fapturile vii, era o roata la fiecare din cele patru fete ale lor.
Ce descrie Ezechiel oare ? Lanterne ? Lasere ? Aveau cumva si haine reflectorizante ? Costumul de cosmonaut este destul de inspaimantator daca nu esti obisnuit cu el si ma indoiesc ca Ezechiel vedea zilnic asa ceva.
16. Infatisarea acestor roti si materialul din care erau facute pareau de crisolit, si toate patru aveau aceeasi intocmire. Infatisarea si alcatuirea lor erau de asa fel incat fiecare roata parea ca este in mijlocul unei alte roti.
17. Cand mergeau, alergau pe toate cele patru laturi ale lor si nu se intorceau deloc in mersul lor.
18. Aveau niste obezi de o inaltime inspaimantatoare, si pe obezile lor cele patru roti erau pline cu ochi de jur imprejur.( OBÁDA, obezi, s. f. 1. Fiecare dintre bucatile de lemn încovoiat care, îmbinate, alcatuiesc partea circulara a unei roti de lemn (la car, la caruta, la moara etc.); p. genei: partea circulara a unei roti de lemn (peste care se monteaza sina). Partea periferica a rotii unui autovehicul, peste care se monteaza cauciucul.)
19. Cand mergeau fapturile vii, mergeau si rotile pe langa ele; si cand se ridicau fapturile vii de la pamant, se ridicau si rotile.
20. Unde le mana duhul sa mearga, acolo mergeau, incotro voia duhul; si impreuna cu ele se ridicau si rotile, caci duhul fapturilor vii era in roti.
21. Cand mergeau fapturile vii, mergeau si rotile; cand se opreau ele, se opreau si rotile; cand se ridicau de pe pamant, se ridicau si rotile; caci duhul fapturilor vii era in roti.
22. Deasupra capetelor fapturilor vii era ceva ca o intindere a cerului care semana cu cristalul stralucitor si se intindea in aer, sus peste capetele lor.
23. Sub cerul acesta, aripile lor stateau drepte, intinse una spre alta, si mai aveau fiecare cate doua aripi care le acopereau trupurile.
24. Cand umblau, am auzit vajaitul aripilor lor ca vajaitul unor ape mari si ca glasul Celui Atotputernic. Cand mergeau, era un vuiet galagios ca al unei ostiri; iar cand se opreau, isi lasau aripile in jos.
25. Si venea un vuiet care pornea de deasupra cerului intins peste capetele lor; iar cand se opreau, isi lasau aripile in jos.
26. Deasupra cerului care era peste capetele lor, era ceva ca o piatra de safir, in chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care sedea pe el.
27. Am mai vazut iarasi o lucire de arama lustruita ca niste foc, inauntrul caruia era omul acesta si care stralucea de jur imprejur; de la chipul rinichilor lui pana sus, si de la chipul rinichilor lui pana jos, am vazut ca un fel de foc, si de jur imprejur era inconjurat cu o lumina stralucitoare.
28. Ca infatisarea curcubeului care sta in nor intr-o zi de ploaie, asa era si infatisarea acestei lumini stralucitoare care-l inconjura. Astfel era aratarea slavei Domnului. Cand am vazut-o, am cazut cu fata la pamant si am auzit glasul Unuia care vorbea.
Daca citim cu atentie toata descrierea vom avea cu totul alta interpretare decat ne sugereaza preotii. Evident ca profetul Ezechiel ne descrie aparatul zburator in cuvinte cunoscute de el si compara diferite obiecte cu ceea ce a vazut in jurul lui. Chiar si noi folosim uneori descrieri de genul – verde praz, verde smarald, verde brotacel, verde fosforescent, verde cetina, etc pentru a compara nuanta cu ceva cunoscut.
Daca oamenii ar merge pe alte planete si ar fi obligati sa parcurga distante relativ mici, sau gravitatia le-ar crea probleme ar folosi diverse aparate care sa le usureze munca. Ar lua cu ei masini, biciclete, etc ca sa nu oboseasca degeaba.
“Intamplari autentice relatate de Biblie.
Dumnezeu era oare tributar timpului? Chivotul legii conceput de Moise era strabatut de curent electric. Vehicule pentru orice mediu folosite de „zei” în pustiu. Potopul fusese planificat. De ce aveau nevoie „zeii” de anumite metale?
Biblia este plina de enigme si contradictii.
Astfel, Facerea începe cu crearea Pamântului, actiune care din punct de vedere geologic este relatata fidel. Totusi, de unde a stiut cronicarul ca mineralele au precedat vegetalele, iar acestea din urma au luat nastere înaintea animalelor?
”Sa facem omul dupa chipul si dupa asemanarea noastra…”, scrie în prima carte a lui Moise.
De ce vorbeste Dumnezeu la plural? De ce spune el „noi”, si nu „eu”? De ce „noastre”, si nu tem îndreptatiti sa credem ca „singurul” Dumnezeu ar fi trebuit sa vorbeasca oamenilor desprsingular, si nu la plural.
„Iar dupa ce au început a se înmulti oamenii pe pamânt si li s-au nascut fiice, fiii lui Dumnezeu vazând ca fiicele oamenilor sunt frumoase, si-au ales dintre ele sotii, care pe cine a voit” (Facerea, VI, 1-2).
Cine poate sa raspunda la întrebarea care fii ai lui Dumnezeu le-au luat de sotii pe fiicele oamenilor? Vechiul Israel nu cunostea doar decât un singur si sfânt Dumnezeu. De unde apar acesti „fii ai lui Dumnezeu”?
„În vremea aceea se ivira pe pamânt uriasi, mai cu seama de când fiii lui Dumnezeu începusera la fiicele oamenilor si acestea începusera a le naste fii: acestia sunt vestitii viteji din vechime” (Facerea, VI, 4).
Iata-i ca apar din nou acesti fii ai lui Dumnezeu care se amesteca printre oameni. Si iata ca aici este, de asemenea, vorba pentru prima data de uriasi. „Uriasi” apar mereu si pretutindeni, în mitologiile din rasarit si apus, în legendele de la Tiahuanaco si în epopeile eschimosilor. „Uriasii” apar fantomatic în mai toate scrierile din vechime. S-ar parea, asadar, ca au existat.
Ce soi de fiinte or fi fost oare acesti „uriasi”? O fi vorba cumva de stramosii nostri? Poate sunt cei care au cladit acele gigantice constructii de piatra, mutând de colo-colo, parca în joaca, blocuri enorme. Sau este vorba de cosmonauti stapâni pe tehnica veniti de pe alta planeta?[…]
Iezechiel descrie foarte precis aterizarea acestui vehicul ceresc. El vede, privind cu deosebita atentie, cum vehiculul, care stralucea si sclipea, venea dinspre nord, stârnind din nisipul pustiului un nor urias. Sa ni-l închipuim pe Dumnezeu atotputernicul, creatorul tuturor religiilor: are el nevoie, Cel atât de puternic, sa vina gonind nebuneste dintr-o anumita directie? Nu poate fi fara mare zarva si fara zgomote si vuiete acolo unde doreste?
Dar sa-l lasam pe profetul Iezechiel sa-si continue relatarea: ”Când ma uitam eu la fiecare, am vazut jos, lânga aceste fiare, câte o roata la fiecare din cele patru fete ale lor. Aceste roti, dupa înfatisarea lor, parca erau de crisolit, ele parca erau vârâte una în alta.
Ele înaintau în tuspatru partile, si în timpul mersului nu se întorceau. Obezile lor formau cerc larg si de o înaltime înfricosata, si aceste obezi la tuspatru erau pline de ochi de jurimprejur. Când mergeau fiarele, mergeau si rotile de lânga ele, si când se ridicau fiarele de la pamânt, se ridicau si rotile” (Iezechiel, I, 15, 16, 17, 18, 19).
Descrierea este excelenta. Iezechiel crede ca rotile se îmbuca una într-alta. Iluzie optica! Poate tot atât de bine sa fie vorba de un tavalug cu spirale ca acelea pe care le folosesc americanii în prezent pe terenurile nisipoase sau mlastinoase. Iezechiel observa ca rotile se ridica de pe pamânt odata cu aripile. Aceasta corespunde întocmai realitatii.
Fara îndoiala ca rotile unui vehicul „pentru orice mediu”, ceva în genul unui elicopter amfibiu ramân pe pamânt când aparatul îsi ia zborul. Sa urmarim în continuare textul profetului: „ scoala în picioare, ca am sa-ti vorbesc”(Iezechiel, II, 1).
Aceasta voce o auzi cronicarul nostru si se prosterna cu frica si veneratie cu fata la pamânt. Fiintele straine i se adresara lui Iezechiel al nostru numindu-l „Fiul omului” si îsi exprimara dorinta de a vorbi cu el. Mai departe, profetul scrie: „…si am auzit îndarat un glas mare ca de tunet, care zicea: «Binecuvântata fie slava Domnului în locul unde salasluieste el. Si am mai auzit zgomotul fiarelor care bateau din aripi si huruitul rotilor de lânga ele si bubuit puternic de tunet” (Iezechiel, III, 12?13).
Iezechiel mentioneaza, pe lânga descrierea foarte precisa a vehiculului, si zgomotul pe care monstrul acesta nemaivazut îl produce în momentul ridicarii. El vorbeste despre bataia aripilor si despre huruitul rotilor. Relatarea aceasta a unui martor ocular nu ne da oare de gândit? „Zeii” vorbesc cu Iezechiel si îi cer sa faca ordine si rânduiala în tara. Evenimentul pare sa fi facut o impresie puternica asupra profetului, caci revine neobosit asupra descrierii vehiculului înspaimântator.
Înca în trei rânduri descrie cronicarul rotile care se îmbuca una într-alta si se deplaseaza in diverse directii fara sa se întoarca în miscarea lor. Deosebit de mult l-a impresionat faptul ca într-o parte a aparatului, spatele, bratele si aripile, chiar si rotile erau prevazute cu ochi. Cât despre scopul si tinta calatoriei lor „zeii” le vor dezvalui cronicarului mai târziu, atunci vor spune ca traieste în mijlocul unui neam îndaratnic, care are urechi, dar nu laude, are ochi, dar nu vede.
Iezechiel îsi ia misiunea foarte în serios si transmite mai departe sarcinile „zeilor”.
Iata-ne înca o data în fata unui vraf de întrebari. Cine a vorbit cu Iezechiel? Ce fel de fiu a fost acesta? „Zei” în întelesul traditional al cuvântului fireste ca nu erau. Acestia, nu au nevoie pentru a se deplasa dintr-un loc în altul de nici un fel de vehicul.” (Carele zeilor – Erich von Daniken)
Materialul nu poate fi preluat fara acordul nostru
