Lemnul Sfintei Cruci este cea mai pretioasa relicva a întregii crestinatati, semnul material palpabil al trecerii lui Iisus Hristos prin aceasta lume. Cinstit de comunitatea crestina din Ierusalim, lemnul Sfintei Cruci a fost îngropat, apoi redescoperit de Sfânta împarateasa Elena, mama împaratului Constantin, în secolul IV dupa Hristos. Capturat de persi si recuperat de bizantini, lemnul crucii a fost pierdut în mâinile musulmanilor lui Saladin. Dar, fragmente din Sfânta Cruce au fost raspândite în întreaga lume si se afla pâna astazi în mai multe biserici ortodoxe, catolice si protestante, fiind cinstite de întreaga suflare crestina.
Pentru romani, cele trei cruci pe care fusesera rastigniti Hristos si cei doi tâlhari erau doar niste lemne bune de executat raufacatorii. Asa ca, dupa ce au luat de pe ele trupurile neînsufletite, le-au aruncat la poalele Golgotei, cu gândul sa le foloseasca si la alte executii. Dar câtiva ucenici ai lui Iisus le-au adunat si le-au ascuns.
Dupa Înaltare, ele au fost scoase la iveala. Pentru cei care-l cunoscusera pe Mântuitorul, ele erau mai pretioase decât templul din Ierusalim. Le aduceau aminte de moartea Domnului, de chinurile sale îndurate pentru întreaga omenire. Asa ca au început sa vina sa le vada. Mai întâi cei din Ierusalim, apoi cei din împrejurimi si, dupa ce vestea Învierii s-a raspândit, au început sa vina chiar si din Antiohia. Crucile, Mormântul Sfânt, care pastra înca mireasma Învierii, gradina din Ghetsimani au ajuns astfel locuri de pelerinaj. Au trecut anii, iar micuta comunitate crestina din Ierusalim a sporit. Apoi a venit urgia. Iudeii s-au ridicat împotriva romanilor, si în vara anului 70, templul lor a fost distrus de armatele lui Titus, iar Ierusalimul a fost facut una cu pamântul. Dar Golgota, care era în afara orasului, a scapat, si împreuna cu ea si Mormântul Învierii. Asa ca pelerinajele au continuat, iar crestinii s-au înmultit pe tot cuprinsul imperiului. Dar în anul 135, împaratul Hadrian s-a hotarât sa reconstruiasca Ierusalimul si, pentru a pune capat pelerinajelor crestinilor, a acoperit cu pamânt atât Golgota, cât si Mormântul Învierii, ridicând deasupra acestor locuri sfinte un templu închinat lui Venus. Si ca sa stearga din amintirea tuturor cetatea sfânta a Ierusalimului, a rebotezat orasul nou construit. I-a spus Aelia Capitolina. Aelia – în cinstea sa, iar Capitolina – în cinstea lui Jupiter, caruia i-a dedicat un templu, chiar în mijlocul vechii cetati. Parea ca urmele trecerii lui Iisus pe pamânt fusesera sterse pentru totdeauna. Pâna la Constantin, primul împarat crestin din istoria imperiului roman, care a schimbat cursul istoriei. Formula As