Referindu-se la semnificatia oului de Pasti si la legatura mistica cu natura, Mircea Eliade aprecia: “Pentru crestinismul arhaic Cosmosul participa la drama divina, ca întocmai dupa cum sufletul omului este însetat de mântuire, tot asa si natura întreaga geme si suspina asteptând Învierea”.
Aflându-ne în Saptamâna Patimilor, este firesc sa întâlnim numeroase practici de pomenire a mortilor (aprinderea focurilor rituale, ofrandele alimentare si materiale aduse – colacul, oala, lumânarea), la care se adauga cele specifice marii sarbatori (vopsitul oualor, care, de altfel, are de asemenea numeroase semnificatii funerare).