Intrupându-se ca om pe pamânt, entitatea spirituala sau duhul îsi duce viata savârsind uneori fapte bune, dar de cele mai multe ori – fapte necugetate. In întelepciunea Ei, Divinitatea a socotit ca nu e bine ca greselile comise de un duh în decursul întruparii sale sa i se înscrie mereu în cartea vietii, pentru ca el are deja acumulate destule crime, minciuni, pasiuni si alte greseli din vietile trecute. Duhul s-a întrupat sa lichideze sau sa corijeze o parte din ele, dar daca se aduna greseli noi în cartea vietii sale, nu va mai putea sa le achite niciodata.