Atât frunzele, cât si florile de lacramioare au proprietati cardiotonice, cu efecte rapide, dar de scurta durata, în comparatie cu medicamentele clasice. În plus, se constata actiuni diuretice, sedative, antispastice, hemolitice, coronarodilatatoare, usor purgative si revigorante.
Din cele mai vechi timpuri, florile de lacramioare au fost folosite ca tonic-cardiace în tratamentul unor boli de inima. La unele popoare, infuzia în vin a florilor era considerata „mai scumpa decât aurul si buna la toate bolile“, inclusiv la paralizie si epilepsie, linistirea colicilor, dureri de pântece, crampe cu lesin la prunci si la lauze, dureri de ochi si friguri.
Pe baza unor îndelungate experimentari s-a stabilit ca frunzele de lacramioare au efecte directe în bolile de inima, respectiv infarct miocardic, decompensare, insuficienta cardiaca de natura sclerotica, scleroza coronariana, ateroscleroza, aritmie (regleaza ritmul cardiac fara a ridica valoarea tensiunii arteriale), bradicardie, palpitatii, angina pectorala si hipertrofia inimii.
Fara rezerve, sunt recomandate în cazul leziunilor cardiace cauzate de eforturile sportive excesive (box, fotbal, haltere etc.).
Prin tratamente supravegheate de medic dau bune rezultate în afectiunile sistemului nervos la persoane cu ameteli, nevralgii, migrene de natura nervoasa, dureri de cap, nevroze cardiace, epilepsie si apoplexie.
La nivelul aparatului respirator intervin în dureri de piept, gripa si pneumonie.
Rezultate bune s-au constatat si în tratamentul reumatismului si al gutei, precum si la persoane cu boala Basedow (gusa).
Cândva, exista obiceiul de a pune tulpini florifere de lacramioare în cada de baie a copiilor anemici, pentru întarirea sistemului muscular si nervos. lumina