Ritmul alert al vremurilor scoate la iveala noi trenduri în educatie si comportamentul social. Tinerii sunt însetati dupa libertate, parintii vor sa îi învete sa se descurce singuri în viata, dar uita ca libertatea în absenta cunoasterii devine libertinaj si conduce la o stare de anarhie, mai întâi, launtrica. Libertatea se conjuga întotdeauna cu responsabilitatea, iar într-un sens mai larg se divide în libertatea întru adevar si libertatea alegerii.
Ne aflam la o rascruce de drumuri: între compromiterea sufletului si integritate personala, între asa-numita bucurie oferita de puterea banului, care hraneste adesea nevoia de recunoastere sociala, si împlinirea personala, prin daruirea de sine, manifestata când renuntam la noi însine. Daca ne punem fata catre fata cu moartea, ne vom adresa fireasca întrebare “caci ce-i foloseste omului sa câstige lumea întreaga, daca-si pierde sufletul?”, luând aminte la cuvintele Sfintelor Scripturi: “Caci cine va voi sa-si scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Sau pentru Mine si pentru Evanghelie, acela îl va scapa” (Mc. 8, 35-36).