Daca rasfoim zbuciumata noastra istorie, vom descoperi ca printre putinele valori care ne-au ramas se afla ctitoriile ierarhilor, domnitorilor si boierilor români. Ei si-au exprimat astfel dragostea fata de Dumnezeu prin înaltarea lacasurilor de cult, care aveau misiunea de a pastra comoara învataturii Mântuitorului Iisus Hristos si de a întari constiinta de neam a românilor greu încercati de-a lungul veacurilor.
Si astazi, când recitim omiliile Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul rostite în fata Domnitorului Constantin Brâncoveanu, a boierilor si a poporului, observam duhul apostolic si taria de a se opune moravurilor vremii, necrutând abuzurile, lacomia, ura, egoismul si multe alte nesocotiri ale rânduielilor sfinte. Dar, mai presus de toate, Sfântul Antim ramâne pentru noi dascalul cel preaînvatat al rugaciunii, al isihiei si al nevointelor monahale
A ramas ca un testament de la el un adevarat stil, o pilduitoare marturie a conlucrarii sale cu oamenii luminati ai vremii, si în special cu voievodul Constantin Brâncoveanu. Graitoare este si Manastirea Antim, vatra de credinta si ctitoria sa de suflet, care-i ilustreaza personalitatea si conceptia despre frumusetile si trairile Ortodoxiei. Însa, deasupra acestui tarâm vast de cultura pe care ni l-a lasat Mitropolitul Antim Ivireanul, alaturi de marele Domnitor Constantin Brâncoveanu, domina cununa martiriului lor pentru Hristos, care i-a asezat pe amândoi în rândul sfintilor bineplacuti Domnului.
În multe locuri ale tarii, la Râmnicu Vâlcea, Snagov, Târgoviste si Bucuresti, chipul Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul transmite mesajul unei vieti cladite pe împlinirea virtutilor, al drumului care are drept tinta Împaratia lui Dumnezeu. lumina