In fiecare an pe 1 ianuarie in toate bisericile si manastirile din tara se citeau Moliftele Sfantului Vasile cel Mare. Moliftele si-au castigat un renume de temut, existand chiar preoti care nu se incumeta sa le citeasca, deoarece circula tot felul de zvonuri pe seama celor intamplate cu ocazia citirii acestor blesteme impotriva diavolului.
Moliftele Sfantului Vasile cel Mare este considerata una dintre cele mai puternice slujbe de dezlegare, si este citita demonizatilor sau celor care au nevoie de aceste rugaciuni.
Ma suna ieri cineva si imi spune ca Patriarhul Daniel ar fi interzis citirea Moliftelor Sfantului Vasile cel Mare in prima zi a Noului An. Auzisem acelasi zvon si anul trecut asa ca nu am prea dat importanta “stirii”. O prietena a primit un telefon si printre urari si alte comentarii a fost intrebata daca stie ceva despre Molifte. Ii spune persoanei in cauza ce auzise de la mine dar cu o oarecare neincredere. Trec orele, trece si pertrecerea de Revelion si incep sa curga noi telefoane cu urari si felicitari. Multi au mers la biserica si asteptau citirea Moliftelor; unii cu probleme de sanatate, altii doar preventiv, etc cert este ca au remarcat cu uimire si suparare ca nu au fost citite Moliftele.
Va spun cu sinceritate ca nu prea stiu de ce au fost citite multi ani si acum sunt interzise, semnalez doar un fapt.
Internetul m-a ajutat sa aflu mai multe:
Incepand din secolul IV si pana astazi, exista in molitfelnicele bisericesti rugaciuni de exorcizare si timp de atatea secole poporul lui Dumnezeu s-a servit de ele. Cine nu cunoaste maretia acestor molifte ale Sfintilor Vasile cel Mare si Ioan Gura de Aur, stalpii Ortodoxiei, nu cunosc si nu traiesc prea mult din ortodoxia noastra si nu cred in existenta reala a demonilor.
Personal cred ca citirea Moliftelor Sf. Vasile, dupa Sf. Liturghie in ziua de 1 ianuarie, este bine sa se faca, asa cum este traditia in Bucovina si in unele zone ale tarii, intrucat multe din obiceiurile ocazionate de sarbatorile de iarna sunt de sorginte pagana si demonica. Cert este faptul ca noi am imprumutat foarte multe obiceiuri pagane care contribuie la secularizarea societatii. Secularizarea nu este rezultatul confruntarii dintre credinta si necredinta, ci a parazitarii credintei, care o transforma in pseudo-credinta, pseudo-traditie sau pseudo-spiritualitate. Fara sa nesocotim sau sa subevaluam patrimoniul de traditii si obiceiuri foarte bogat al tarii noastre, care are caracteristicile unei mosteniri culturale si spirituale ancestrale, trebuie pus accentul pe limita intre sacru crestin si „sacru” pagan si pe dimensiunea spiritualitatii mantuitoare a credintei in Hristos. Tot articolul