Muntele Saint-Michel face parte din Patrimoniul Mondial Cultural UNESCO si este unul dintre simbolurile Frantei.
Le Mont-Saint-Michel este o stânca granitica (78 m inaltime) in Golful Saint-Malo (NV Frantei) din Marea Manecii, unde se manifesta cel mai reprezentativ fenomen de flux si reflux: in timpul fluxului este insula, comunicatia cu teritoriul continental fiind intrerupta, iar in timpul refluxului devine peninsula, o limba de nisip iesind de sub ape.
Potrivit legendei, Arhangelul Mihail (Michel in limba franceza) i-a aparut in fata ochilor Sfantului Aubert, episcopul din orasul Avranches si i-a cerut sa construiasca o biserica in cinstea lui pe insula batuta de valuri. Episcopul a ignorat ordinul insa Arhanghelul Mihail a revenit de doua ori si a pus degetul de lumina pe capul episcopului Aubert, marcandu-l pentru totdeauna.
In zorii secolului al VIII-lea, muntele Tombe era o ridicatura rotunjita de granit, inalta de 78 de metri, in mijlocul unui golf adanc, al carui profil nu are cu nimic de-a face cu contururile de azi, deoarece aici pamantul a castigat peste tot in lupta cu marea. In varful ridicaturii de granit se afla asezata o piatra destul de mare, despre care se spune ca ar fi fost infipta in pamant de catre Satan.
Aubert a plecat sa indeplineasca porunca divina si locul i-a fost indicat de un taur care a fost ascuns pe insula. A pus bazele constructiei sus pe varful muntelui. Tot Arhanghelul Mihail le-a aratat si o sursa de apa proaspata, in partea de nord, izvorul avand si puteri tamaduitoare.
In anul 708 exista un singur loc de inchinaciune dedicat Arhanghelului Mihail in toata Europa de Vest, la Gargano, Italia, datand din anul 492. Capela de la Saint Michel este de fapt o replica a celei din Italia. Deoarece nu a putut sapa in granitul dur, episcopul Aubert a construit o grota. Trimisi sa aduca relicve pentru biserica, clericii au adus o panza rosie despre care au spus ca a fost lasata de Arhanghelul Mihail pe altarul de la Monte Gargano si o bucatica de marmura.
“Legendele apar curând dupa instalarea Benedictinilor în manastire. Ele consacra definitiv Muntele în ierarhia sanctuarelor.
Arhanghelul Mihail învingator în lupta cu sarpele monstruos din Irlanda
Legenda sarpelui din Irlanda i-a asigurat Muntelui un renume international. Un sarpe monstruos pustia regiunea. Armele regelui Elgar, rugaciunile arhiepiscopului Ivor ramân neputincioase. S-a luat hotarârea unui atac în masa contra balaurului, dar când cavalerii au sosit la fata locului, monstrul era deja mort. L-au ars si i-au împrastiat cenusa, în care Ivor a distins doua obiecte insolite: un scut de lemn de cedru si de piele întarita, precum si o spada de otel, foarte scurta, înca patata de sângele monstrului. Scutul si spada erau de dimensiuni curioase, adevarate jucarii de copil. Noaptea urmatoare, Ivor l-a vazut pe Sfântul Mihail în vis, iar acesta i-a poruncit ca aceste relicve sa fie duse la sanctuarul sau preferat, fara nici o alta precizare. Cei doi calugari, însarcinati sa duca armele sfinte, au luat drumul Italiei, crezând ca la Gargano, cunoscut sub numele de Monte Sant’Angelo, este sanctuarul preferat al Arhanghelului Mihail. Dar în fiecare zi, orice drum ar fi luat, ei ajungeau spre soare-apune. Disperati ca nu reusesc sa ajunga în Italia, ei s-au rugat Arhanghelului Mihail: acesta le-a aparut si i-a informat ca locul sau preferat pe pamânt este acum muntele Tombe. Traditia fixeaza la 16 octombrie 708 sfintirea locului noului sanctuar în vârful muntelui Tombe. Episcopul Aubert organizeaza viata religioasa în Munte, instaleaza acolo doisprezece calugari care trebuie sa persevereze, cu reguli precise, în serviciul preafericitului Arhanghel. Trimisi de episcop, acesti calugari au format prima comunitate instalata si organizata vreodata în Munte.”(wikipedia)
Manastirea joaca un rol importand in istoria Frantei, fiind singurul loc care nu a fost cucerit de catre armatele engleze in timpul Razboiului de 100 de ani (1346-1453).
Incepand cu data de 24 iunie 2001 la cererea lui Jaques Fihey, episcop de Coutances si Avraches, Fraternitatile monastice din Ierusalim, doua comunitati de calugari si calugarite, asigura din nou serviciul divin permanent si primesc pelerini.
