Bunica mea se pricepea la plante medicinale, le culegea si trata cu ele. Nimeni nu punea la îndoiala priceperea asta din vechime. Se transmitea din generatie în generatie, asa cum se transmit remediile în revista dumneavoastra. Când eram mic, toata lumea stia ca, daca nu ai bani sa mergi la doctor, poti sa vindeci de malarie un copil oparind planta cutare într-un lighean, în care bagi mai apoi si copilul, pe care îl acoperi cu o patura, sa stea în aburi si sa transpire. Bunica mea a învatat tot ce stia de la tatal ei, care era chiar vraciul regelui. Dar vraciul nu era doar medic, era si preot, si mag, si clarvazator, avea foarte multa putere în comunitate. Daca era un vraci rauvoitor, te puteai duce sa-l rogi sa-l “aranjeze” pe altul. Strabunicului meu i s-a cerut odata sa faca o fata sa piarda sarcina, fiindca barbatul respectiv nu voia s-o ia de nevasta.
Dar a refuzat. Si cu el nu se punea nimeni, fiindca era vraciul regelui. (râde) Va dati seama ca era cel mai bun, altfel n-ar fi putut fi vraciul regelui, ca toti ceilalti vraci “încercau” de la distanta sa-l dea jos si sa-i ia locul. Era un om cu adevarat foarte puternic, dar asta e ceva cu care te nasti, e un har de sus, o cunoastere a lumii nevazute. El lucra mult cu energia vindecatoare a plantelor si cu puterea gândurilor. Stiind toate aceste lucruri si studiind apoi Medicina cât se poate de serios, lovindu-ma de tot felul de cazuri absolut inexplicabile, am înteles un lucru: ca stiinta nu e suficienta, mai e ceva acolo, dincolo de corp, de creier, de fiziologie, despre care medicii nu vorbesc. Formula as