Din vârfurile de nord ale Carpatilor Orientali, daca te întorci spre est si vrei sa cobori spre Suceava si spre podisul acesteia, dai de niste trepte naturale, rotunjit cioplite de vânt si vreme, acoperite de un covor urias tesut din paduri si poieni. Sunt Obcinele Bucovinei, adica trei culmi mari împadurite, alungite si arcuite sub înaltimile vecine, ca nu cumva acestea sa se pravaleasca peste râurile si satele din partea de nord a Moldovei. Alte spinari muntoase mai mici proptesc granita cu Ucraina, chiar deasupra lor. Toate aceste obcine formeaza un tarâm aparte, cu sate iesite din istorie, cu luminisuri înrosite de zmeura si cu rugaciuni rostite la ceas de seara între ziduri de mânastiri.
Cu Muntii Tibaului si ai Suhardului la vest si cu Raraul în sud, nu e de mirare ca Obcina Mestecanis are fruntea cel mai sus ridicata. De fapt, obcinele din judetul Suceava reprezinta subdiviziuni ale Carpatilor Orientali, iar descresterea lor în înaltime de la vest spre est face ca prezentarea lor sa fie potrivita în acelasi fel.