“Simtim ca tot El ne da puterea sa-L sesizam ca atare, deoarece noi nu avem în existenta noastra precara organul capabil sa sesizeze existenta mai presus de existenta noastra.” Parintele subliniaza dimensiunea ascetica a cunoasterii lui Dumnezeu, singura prin care Acesta poate fi cunoscut ca persoana, si nu ca o notiune. “De Dumnezeu nu se poate apropia cineva cu o speculatie teoretica, ci cu o inima strapunsa de constiinta micimii si a pacatoseniei proprii.”
Iata cum asaza facultatile duhovnicesti ale omului într-un tot unitar si functional: “Prin cugetare cel ce se roaga spune ceva lui Dumnezeu, prin mintea treaza sta încordat în fata lui Dumnezeu ca persoana, prin duhul zdrobit si umilit traieste cu adânca emotie aceasta întâlnire cu Dumnezeu, care umple inima de iubire si pace. Prin trezvia mintii cel ce se roaga sesizeaza prezenta lui Dumnezeu ca o vedere care-l învaluie în lumina, prin cugetarea lui se va salaslui în el în cursul rugaciunii cunostinta care îi da o oarecare expresie deslusita a vederii lui Dumnezeu sau a trairii generale a prezentei Lui”.lumina