Sinuciderea este vazuta ca un pacat major în toate marile culte religioase: crestinism, mahomedanism, iudaism, budism sau hinduism. Exista nuante, dar abordarea este aceeasi: Dumnezeu îti da viata, tot el (trebuie sa) ti-o ia, iar a încalca aceasta lege care exprima firea lucrurilor înseamna a te opune vointei divine.
În mai toate cultele, însa, exista “voci progresiste” tot mai des auzite, care înclina sa puna sinuciderea pe seama unei rataciri a mintii, de care mortul nu poate fi acuzat. Ca atare, se tinde spre oficierea acelorasi slujbe religioase, ca în cazul celor pieriti de “moarte buna”.