Prof. Univ. Adrian Patrut povesteste într-un interviu acordat jurnalistului Valentin Iacob despre întâmplarile reale, dar supranaturale pe care le-a trait în padurea de lânga Cluj – Hoia-Baciu.
“Ceva cu totul aparte mi s-a întâmplat în 2000, în preajma Pastelui. Ma dusesem atunci la padure cu un cercetator originar din Cluj, care traieste în Germania. Deodata, am observat ca din vârfurile a mii si mii de copaci curgea ceva. Era o seva, un lichid… Parca era un izvor ce curgea de pe copaci, de la 10-15-20 de metri si se aduna la radacinile lor. Am ramas încremenit.
Padurea Hoia-Baciu e cunoscuta pentru vegetatia ei foarte, foarte uscata, asa ca era ceva neobisnuit ce vazusem noi acolo. A doua zi, când ne-am întors, nu mai era nici urma din seva aceea abundenta ce curgea de pe miile de copaci. Pamântul uscat o absorbise cu totul.
Mai exista o alta întâmplare tulburatoare la care am asistat, si pe care n-am povestit-o nimanui pâna acum. S-a petrecut dupa 1989 si în ea a fost implicata o studenta de la Cluj. Eram cu totii la liziera padurii, la doar 50 de metri de oras, pe coasta dinspre sud, care da spre Somesul Mic si de unde se vede tot orasul, într-o deschidere panoramica frumoasa si mare.
Si atunci, ceva i s-a întâmplat fetei… Am vazut-o cum a stat tacuta si pierduta ca într-o transa, vreme de o ora. Si când s-a trezit, ne-a povestit ceva straniu. Brusc, începuse sa vada Clujul cel vechi, de acum mai bine de 50 de ani. Nu numai ca-l vazuse, dar chiar se plimbase o ora întreaga (ora aceea a ei de transa!) prin Clujul fara blocuri.