Sunt parohii în protopopiatul nostru, sate în care gasim câte doua biserici românesti. Si mai sunt câte 10-15 suflete care se declara ca sunt români. Ceilalti sunt români de sânge, botezati ortodocsi, dar care zic ”dom’le, suntem unguri!”. Ce sa mai zici?
Dar sa vedeti în partea Baraoltului, încolo, Aita Mare, Aita Medie. Am slujit acolo în biserica împreuna cu preotul si cu episcopul, si când am mers la masa de dupa slujba, am ramas trasnit: românii de la masa vorbeau ungureste între ei. Si i-am întrebat: „Bai, fratilor, voi ce sunteti? Români! Pai de ce vorbiti ungureste? Pai în casa vorbim ungureste, numai la biserica vorbim româneste”. Mi-am facut cruce, da!
Greu poate un român sa îsi cumpere pamânt în zona. au apucat sa îsi cumpere, ca eu stiu în zona asta apropiata de Brasov ca si-au mai cumparat dupa ’90. Acum sa mearga cineva sa cumpere sa vada daca mai poate! Nu mai vinde nimeni, ca si ungurilor le e frica, pentru ca sunt scosi afara din comunitate. Sunt considerati tradatori. Nu prea mai ai unde sa te angajezi, si aici îti spune clar, în fata: stii ungureste, bine, nu stii ungureste, sa fii sanatos, ori înveti, ori pleci!
Si sa fie foarte clar: daca în 1918 aveam conducatorii de azi, la aceasta ora vorbeam toti ungureste. Marea Unire n-ar mai fi existat! jurnalul