„În «Gradina Maicii Domnului», caci asa mai este supranumit Muntele Athos, fiecare manastire se bucura de prezenta uneia sau mai multor icoane facatoare de minuni. Schitul românesc Prodromu, fiind unul nou, nu avea o astfel de bucurie. De aceea, staretul Nifon a cautat mai întâi printre vietuitorii muntelui un pictor iscusit care sa faca o icoana frumoasa, însa nu a gasit. Venind în Moldova si stabilindu-se la Schitul Bucium, a gasit în oras un pictor iscusit, dar foarte batrân, care se numea Iordache Nicolau. Astfel, staretul Nifon împreuna cu Nectarie ieroschimonahul l-au rugat pe acest pictor sa le faca o icoana a Maicii Domnului cu Pruncul purtat de Maica Sa pe mâna stânga, lânga inima ei. Batrânul pictor s-a învoit cu greu, dar cu post si cu rugaciune a început pictarea icoanei, lasând la urma cele doua chipuri. Când a venit momentul pictarii lor, a lucrat o zi întreaga cu multa emotie si a constatat ca la sfârsitul zilei nu i-a iesit un lucru de apreciat.
Fata Maicii Domnului era nedefinita si neclara; de aceea, toata noaptea a privegheat, s-a rugat si a doua zi s-a apucat din nou de lucru, dar fara nici un folos. Seara a pus o pânza peste icoana si s-a rugat toata noaptea, tulburat fiind de acest lucru pe care nu putea sa-l înteleaga. Dimineata a intrat în atelier, s-a închinat si când a ridicat pânza a ramas uimit de ceea ce se petrecuse. Fata Maicii Domnului si a Mântuitorului Hristos erau terminate si exprimau o frumusete si o pace cereasca“. lumina