1937, Paris
Manole despre trei fenomene ale timpului: invazia verticala a barbarilor (expresia e a lui Rathenau), domnia prostilor, tradarea oamenilor cumsecade.
Primul: navalesc nu barbarii din alte continente ci, de jos în sus, derbedeii. Barbarii acestia preiau locurile de conducere.
Al doilea: au sosit – pur si simplu, în sensul cel mai categoric – prostii si incultii la putere si în ciuda tuturor legilor economice si tuturor regulilor politice fac prostii, ca niste ignoranti ce se afla.
Al treilea: în loc de a se împotrivi, oamenii cumsecade adopta expectative binevoitoare, se fac ca nu vad si nu aud, pe scurt tradeaza. Nu-si fac datoria. Impartialii si încrezatorii înregistreaza si tac. Sunt cei mai vinovati”.
Ura clocoteste, pîra se simte la ea acasa, pizma si zavistia aici si-au asezat jilturile, dracii dantuiesc iar Belzebub joaca tontoroiul ca pe mosia lui taica-sau, de cine sa-i pese. Urzici, cucuta, matraguna. La urma urmei, scrie Bergson, de ce n-am presupune o viata întemeiata nu pe combinatii ale oxigenului, azotului, hidrogenului si carbonului, ci pe combinatii ale cobaltului spre pilda? Si de ce n-ar fi lumi unde nu bioxidul de carbon ci amoniacul asigura fotosinteza si rodirea?