România este ca un sit arheologic, sapi, sapi si gasesti tot mai mult. Cu cât stau mai mult aici, îmi dau seama cât de putin o cunosc. Tara aceasta e complexa, de aceea e greu de înteles. Are multe straturi, care provin din conjuncturile geopolitice, si este un miracol ca mai exista înca si ca nu a fost sfâsiata, dar acesta este meritul vostru, al românilor. Ceea ce v-a tinut a fost credinta, toleranta. Românul are o fire pasnica, la fel ca irlandezul. Noi nu am plecat sa cucerim pe nimeni, am fi vrut sa stam acasa (râde). Si voi la fel, toata lumea este bine venita în România. Sunt problemele legate de etnii, dar acestea sunt normale într-o tara în care exista un mare mix de etnii“.
„Am fost un om bogat, dar acum sunt sarac“, spune Peter si nu se poate abtine sa nu zâmbeasca cu detasare, pentru ca acum se considera un om liber, mai bucuros decât atunci când ducea grija banilor. A învatat ca valoarea unui om nu consta în cât si ce are, ci în ce este el. Lectia aceasta, valabila pentru întreaga umanitate, a deprins-o aici, în România, în casele celor umili, unde a fost întotdeauna bine primit, fara a oferi nimic în schimb. S-a întâmplat, mai exact, în timpul „aventurii“ din decembrie 2012, când irlandezul, constient de drama prin care trec comunitatile noastre rurale – pierdute în uitare, fara acces la piata pentru a-si valorifica produsele – s-a hotarât sa protesteze, de unul singur, într-un mod inedit: a strabatut, pe jos, 630 km, drumul de la Sighetu Marmatiei la Bucuresti. lumina