Rugul Aprins tocmai începuse, când am ajuns eu în Bucuresti. Si daca apoi a putut prinde aripi, a fost pentru ca mânastirea Antim fusese destinata de Patriarhul Iustinian calugarilor intelectuali. Între numele de marca de acolo era si parintele Benedict Ghius, asistent la catedra de mistica. Tot atunci fusese primit ca frate la mânastire Sandu Tudor, un om extraordinar de cultivat, el însusi poet si eseist care, dupa o experienta personala deosebita, se hotarâse sa se calugareasca. La Antim i s-a dat drept chilie încaperea de deasupra portii de la intrare. Acolo si-a înghesuit el cartile, într-o biblioteca pe masura sufletului si gândirii sale patrunzatoare.
Cu acceptul staretului, arhimandritul Vasile Vasilache, si el un om spiritual deosebit, Sandu Tudor, împreuna cu parintele Benedict Ghius, au luat initiativa atragerii intelectualitatii catre biserica, prin Rugul Aprins. Asa s-au strâns în jurul lor poetul si doctorul Vasile Voiculescu, profesorul Alexandru Mironescu, cadru universitar în stiintele fizico-matematice, logicianul Anton Dumitriu, Andrei Scrima, Ion Marin Sadoveanu si alti intelectuali de seama ai vremii, care se întâlneau în fiecare duminica în biblioteca mânastirii. Mai apoi au venit si Parintele Staniloae si episcopul martir Nicolae Popovici al Oradiei, o personalitate prea putin cunoscuta azi, fata de meritele sale. El a fost cel care mi-a îndrumat primii pasi spre teologie, iar eu acum îl înstiintam, la Oradea, despre temele ce urmau a fi discutate la Rugul Aprins. De altfel, împreuna cu câtiva studenti la Teologie, fusesem invitati si noi de parintele Benedict la adunarile de duminica ale Rugului Aprins. Nu erau multi în nucleul de baza, vreo 20- 25 de intelectuali, dar lumea venea cu sutele sa asiste la ceea ce vorbeau acei oameni luminati. formula as