Biserica Ortodoxa Româna sarbatoreste la 6 august Schimbarea la Fata a Domnului. Începând cu slujba Vecerniei din aceasta seara crestinii ortodocsi au pasit în ziua liturgica a sarbatorii Schimbarii la Fata a Domnului. Aceasta sarbatoare este numita în popor si Preobrajenia sau Probojenia si rememoreaza momentul schimbarii minunate la fata a Domnului, în Muntele Taborului, în fata ucenicilor Sai, Petru, Ioan si Iacov.
Sfântul Evanghelist Matei prezinta în cuprinsul Evangheliei sale momentul Schimbarii la Fata: „Iisus a luat cu Sine pe Petru si pe Iacov si pe Ioan, fratele lui, si i-a dus într-un munte înalt, de o parte. Si S-a schimbat la fata, înaintea lor, si a stralucit fata Lui ca soarele, iar vesmintele Lui s-au facut albe ca lumina.
Si iata, Moise si Ilie s-au aratat lor, vorbind cu El. Si, raspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este sa fim noi aici; daca voiesti, voi face aici trei colibe: Tie una, si lui Moise una, si lui Ilie una. Vorbind el înca, iata un nor luminos i-a umbrit pe ei, si iata glas din nor zicând: Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultati-L. Si, auzind, ucenicii au cazut cu fata la pamânt si s-au spaimântat foarte. Si Iisus S-a apropiat de ei, si, atingându-i, le-a zis: Sculati-va si nu va temeti. Si, ridicându-si ochii, nu au vazut pe nimeni, decât numai pe Iisus singur” (Mt. 17, 1-9). De asemenea, minunea petrecuta pe muntele Taborului este relatata si de sfintii evanghelisti Marcu (9, 2-9) si Luca (9, 28-36).
La început, sarbatoarea Schimbarii la Fata se pare ca a fost aniversarea anuala a sfintirii bisericii zidite în sec. IV de Sfânta Elena, pe locul de pe Muntele Taborului, unde a avut loc schimbarea Domnului la fata. Praznicul este mentionat în sec VII, într-un calendar liturgic local al Ierusalimului, apoi în sec. VIII gasim sarbatoarea enumerata în sinaxarele constantinopolitane si în diferite carti liturgice si manuscrise grecesti. basilica