Amenajarea Vidraru, formata dintr-o acumulare de mari dimensiuni, un baraj din beton în dublu arc, o galerie de aductiune, o centrala subterana si o galerie de fuga, a fost realizata prin punerea în practica a unui concept modern, ce a permis captarea apelor dintr-un bazin hidrografic cu o suprafata de 745 kmp. Debitul mediu captat, de 19,7 mc/s, este asigurat atât din râul Arges, cât si din bazinele învecinate: Topolog, Vâlsan si Doamnei, prin 10 captari secundare cu galerii subterane în lungime totala de 29 km.
Barajul Vidraru, a carui constructie a început în 1961, a necesitat 480.000 mc de beton. Pentru executia sa a fost nevoie ca apele sa fie deviate printr-o galerie cu diametrul de 5,20 metri, galerie care, la terminarea lucrarilor, a fost amenajata ca golire de fund. Barajul a fost umplut la capacitate abia în luna decembrie 1965, când a luat nastere Lacul de Acumulare Vidraru, asezat între flancurile Muntilor Fruntii si Ghitu. Barajul a fost dat în folosinta în anul 1966. La momentul inaugurarii, era al cincilea în Europa si al noualea în lume, iar la aceasta ora înca mai este cel mai mare baraj în arc din România. Este realizat din 22 ploturi verticale, are o înaltime de 166,60 m si este traversat de 9 galerii orizontale interioare în care se gasesc amplasate aparatele de masura si control.