Daca vom cerceta calendarul cu sfinti al Bisericii noastre, vom vedea cum numai doi dintre oamenii ce apartin Vechiului Testament, deci care au vietuit pe pamant inainte de Pogorarea Sfantului Duh, sunt cinstiti cu sarbatori mari, la care se face priveghere, care sunt marcate cu rosu si constituie zile nelucratoare: Sfantul Ilie si Sfantul Ioan Botezatorul.
Sinaxarul, urmand Traditiei, ne spune lucruri cu totul minunate in legatura cu nasterea si copilaria Sfantului. Astfel, la nasterea
sa, tatal sau a vazut in vis oameni invesmantati in alb, invelind copilul in scutece de foc, si care, dandu-i numele de Ilie, i-au dat sa manance para de foc, simbol al ravnei pentru Dumnezeu, care l-a mistuit de-a lungul intregii sale vieti. Inca din copilarie, tinea strict toate poruncile Legii si petrecea necontenit in fata lui Dumnezeu in feciorie nepatimitoare, post neincetat si rugaciune arzatoare. In felul acesta, sufletul sau a devenit ca focul, constituind un model pentru viata monahala de mai tarziu.
Istoria captivanta a vietii si a faptelor Sfantului Ilie cel din Tezva Galaadului poate fi citita pe nerasuflate in Biblie, in cartile a 3-a (cap. 17-19) si a 4-a (cap. 1-2) ale Regilor. Formula As