Mai mult poate decât în alte parti ale lumii, Sfântul Vasile cel Mare se bucura de o deosebita pretuire în inima si evlavia credinciosilor români, care au motive speciale ca sa-l considere al lor. Sfântul Vasile este aproape de sufletele românilor nu numai prin Liturghia care-i poarta numele, prin rânduielile vietii monahale sau scrierile sale, ci întâi de toate prin legaturile pe care el le-a avut cu conducerea civila si militara si desigur si cu ierarhia bisericeasca a tinutului românesc dintre Dunare si Marea Neagra (provincia Scytia Minor) în vremea formarii poporului român.
Sfântul Vasile a fost mereu si este continuu prezent în viata poporului ortodox român, în evlavia lui liturgica. Iar aici, pe lânga praznicul consacrat lui (1 ianuarie) si molitfele care-i poarta numele, în primul rând prin dumnezeiasca sa Liturghie savârsita de 10 ori pe an, mai ales în Postul Pastilor, sporind râvna credinciosilor spre Sfânta Spovedanie si Sfânta Cuminecatura. Prin neasemuita sa anafora euharistica, în care Sfânta Liturghie este admirabil interpretata teologic ca actualizare a întregii iconomii a mântuirii, a Sfintei Treimi si ca sacrament al unitatii întregii Biserici, ceresti si pamântesti de la o margine la alta a lumii. Sfântul Vasile a întretinut si întretine statornic prin rugaciunile sale fierbinti catre Dumnezeu si constiinta necesitatii aspiratiei si eforturilor pentru realizarea unitatii crestine. Lumina