Dupa 19 ani de sihastrie, pustnicul Onufrie este izgonit din padure, pe motivul rau-voitor ca “chilia sta în calea pârtiei de schi”.
Ca sa ajungi la calugar, trebuie sa strabati drum de temerar, pe masivul Postavarul. Prin padure, pe drum forestier. Acolo unde vântul bate de parca ar vrea sa spulbere tot ce-i nelalocul lui. Doar în vale, unde calugarul Onufrie a poposit în urma cu 19 ani, cu o bocceluta cu carti la spinare, vântul se îndulceste în adieri cu miros de brad. Totul tace. Doar cei trei câini vestesc pasii nostri. Pe unul dintre ei, mai galagios, l-a luat parintele si l-a dus departe, în oras, de teama sa nu se supere schiorii, ca-i sperie.
De ceva timp încoace, la usa chiliei sale bat autoritatile. Nu în cautarea Celui de Sus si nici a pocaintei. “Vor sa plec de aici, sa darâme paraclisul, ca as sta în calea pârtiei de schi”. Parintele vorbeste si privirea sa încearca parca sa cuprinda izvorul care susura lenes, dar care-i da apa de care are nevoie, gainile lasate libere ziua, pisica ce toarce alene, nestingherita, în preajma câinilor, cele câteva rânduri de lemne asezate cuminti, în asteptarea gerului. Toata agoniseala lui de 19 ani. jurnalul