Locuitorii Apusenilor povestesc ca atunci când vâlvele se iubesc cu oamenii, se nasc spiridusii, care nu sunt muritori, dar nici nu au puteri mari precum mamele lor. Majoritarea spiridusilor traiesc printre stânci, ape sau prin paduri si îi ajuta pe oamenii care se poarta frumos cu ei. Când voiau sa se arate, oamenii îi vedeau ca pe niste tineri cu picioare de cal, iar spiridusilor le placea sa petreaca cu Vântoasele, fete frumoase, cu labe ca de gâsca. Daca vreunui spiridus îi place de un copil, motii cred ca îi pune în dreptul ochilor sticle fermecate prin care lumea se vede altfel, în culori diferite. Vâlva Lupilor are un fecior: “Pastorul Lupilor”, care colinda iarna muntele în fruntea haitelor si are un curmei de tei cu care scoate balaurii din lac.
Vâlva Padurilor are “Fetele Padurii”, care stau doar în codrii nebatuti de picior de om, sunt frumoase si au parul atât de lung încât li se încâlceste deoseri în cetina brazilor. “Daca meri noaptea prin paduri si auzi uind, trebuia sa taci si sa-ti vezi de drum, ca, dupa ce asfinte soarele, prinde Vâlva Padurii a ui si, daca o îngâni, vine la tine si-ti ia graiul. Ca sa-l capeti napoi, tra sa-i faci ceva de-i place, sa arunci lucru cela peste paduri si sa stii sa zici un descântec. Vâlva îi ase de înalta de se uita la brazi cum privim noi în lanul de cucuruz”, zic motii. Fetele de Apa sunt harnice, coseau si albeau pânzele de cânepa ca nimeni altele, aveau parul lung, galben si moatele de la ele învatau sa cânte. Li se spunea Larite sau Prigorii. Acum, satenii mai stiu povestile, dar nu mai întorc ochii în cautarea semnelor de vâlva cum faceau odinioara: “Pe vremea când se lecuiau ranile cu fum din camesa Ciumii, camese care poate fi furata numa de un om vrednic care-i mai destept ca Martolea si mai siret decât Ciuma Padurii, aratare cu gheare si ochi de foc”. replicahd