“A vorbi omului modern despre rugaciune ar parea la prima vedere un lucru inutil. Oamenii moderni considera rugaciunea ca un fapt desuet, o superstitie, un misticism, un rest de barbarie sau de primitivism. In realitate, omul modern ignora aproape cu desavarsire rugaciunea si efectele ei. Cauza principala a acestei ignorante este faptul ca simtul sacrului s-a atrofiat in sufletul omului modern si ca rugaciunea a devenit o raritate. Foarte putini se roaga si, mai ales, foarte putini se roaga cu adevarat. Rugaciunea multora este sterila, deoarece nu traiesc sensul rugaciunii: sunt egoisti, falsi, mincinosi, farisei, orgoliosi, incapabili de credinta si iubire. In general, rugaciunea este un tipat de durere, un strigat de ajutor.
Pentru a te apropia de Dumnezeu nu ai nevoie de ceremonii complexe ori de jertfe sangeroase. Pentru a te ruga, nu ai nevoie decat de a face un efort de a tinde spre Dumnezeu. Acest efort trebuie sa fie mai mult afectiv decat intelectual. Scurta sau lunga, cu voce tare sau mentala, rugaciunea trebuie sa fie asemenea unei conversatii intre copil si tatal sau. Ne prezentam in fata lui Dumnezeu asa cum suntem. Te rogi in masura in care iubesti cu toata fiinta ta. Formula as