Site icon Tfm Portal – Stiri, Articole, Felicitari

Tehnologie de varf in antichitate ? – pesterile Barabar

Pesterile Barabar este un complex de sapte grote artificiale situate in apropiere de orasul Gaya, India. Oficial este au fost create manual in secolul III i.Hr.

Sunt cele mai vechi pesteri din India si au numeroase inscriptii antice. Ele sunt situate pe dealurile gemene din Barabar ( patru dintre ele ) si Nagarjuni ( trei pesteri ). Ele au fost utilizate de ascetii Ajivika. In complex se afla si numeroase sculpturi budiste si hinduse.

Cele mai multe pesteri constau in doua camere daltuite in intregime in granit, cu o suprafata exterioara finisata pana la lustruire si un un efect sonor de ecou deosebit. Prima camera destinata inchinatorilor este o sala mare, dreptunghiulara iar cea de a doua camera este mai mica, circulara, pentru inchinare.

Se pare ca aceasta camera avea o structura tip stup, dar acum este goala. Pesterile au fost descrise de EM Foster in cartea lui – Pasaj catre India si Secretul Mahabharatei de Christopher C. Doyle.

Complexul Barabar contine pesterile Karan Chaupar, Lomas Rishi, Sudama si Visva Zopri, iar Nagarjuni este format din Gopi, Vadithi-ka-Kubha si Vapiya-ka-Kubha.

Pesterile Barabar au influentat foarte mult taierea rocii in zona Asiei de Sud. Au arcade mare , destul de rare in istoria antica.

Pesterile au fost descoperite lumii occidentale in 1868, cand Alexander Cunningham a facut o descriere amanuntita a lor.

Aceste pesteri par a fi mentionate în “Mahabharatha” sub numele de “Gorathgiri” – acelasi nume fiind identificat si pe inscriptiile de pe stancile de la Barabar.

Monolitul granitic (mai degraba – gnais cuartit – Gnais (germana Gneis) este o roca metamorfica ce a suferit transformari importante, roca initiala fiind supusa la presiuni si temperaturi ridicate. Gnaisul este alcatuit in proportii mai mari din mineralele: feldspate (> 20 %), cuart ca si biotit si muscovit, in proportii asemanator cu granitul (care este o roca magmatica).) al stancii Barabar la nord de raul Punpun, langa gura sa din raul Phalgu, seamana cu un submarin intunecat si sinistru care se ridica din sol.

Stanca Barabar este de aproximativ 200 de metri lungime si contine ctteva monumente istorice foarte interesante, in special – patru peseri taiate in roca.

Aceste pesteri sunt “cioplite” in piatra monolita foarte tare si numai una – Lomas Rishi are detalii de zidarie la portalul de intrare.

Particularitatea interesanta a grotelor este suprafata lor foarte lustruita si un grad inalt de simetrie – ceea ce naste intrebarea legitima : cum si cu ce tehnologie au reusit stramosii nostri sa ciopleasca si sa lustruiasca atat de profesional… acum 2.200 de ani… ?!?

Portalurile de intrare din mai multe pesteri (Karan Chaupar, Visva Zopri) seamana dupa unii cercetatori cu arhitectura egipteana.

Aceste portaluri, cu pante inclinate in peisajul pustiu, seamana, de asemenea, si cu decorurile din seria filmelor “Star Wars”.

Cu greu ne putem imagina niste cioplitori antici care sa lucreze manual la aceste pesteri uimitoare. Cum au reusit sa faca curbele din ciocan si dalta ? Dar unghiurile perfecte de la intrare si nu numai ?

Par mai degraba “decupate” cu laser dar cum asa ceva nu exista acum 2000 de ani.. putem sa ne lasam imaginatia la plimbare.. poate a facut cineva un hocus pocus sau ploaia, vantul si raurile stai atunci arhitectura de inalta clasa. Cum am putea accepta noi, cea mai “smechera” generatie ca habar nu avem cum lucrau inginerii antici…caci de civilizatii extraterestre nici nu poate fi vorba.

Sa nu uitam ca granitul nu este creta si nici plastilina…

Straluceste precum blaturile de granit din vilele luxoare californiene sau de ce nu cu pardoseala de mare clasa.

Deasupra acestei pesterii Lomas Rishi, în 1914 a fost descoperita o inscriptie care desemneaza dealul – numele de Gorathagiri – mentionat în Mahabharatha.

Din nefericire In Lomas Rishi au inceput sa apara fisuri si apa de ploaie se prelinge in interior.

Sudama are cea mai uimitoare “polizare” si pare ca si cum pestera a fost creata prin stratificare de sticla. Probabil ca avea intrari mai complexe care s-au deteriorat in timp, deoarece au fost gasite resturi de stalpi in zona.

Karan Chaupar are cioplite doua figuri umane pe suprafata neteda a pietrei.

Visva Zopri nu este lustruita si este formata din doua camera de forma cubica legate printr-o usa. ambele cuburi au laturi de aproximativ 2 metri.

Cea mai neobisnuita caracteristica a pesterilor este efectul ciudat de ecou. Tavanul boltit si peretii lustruiti din camera mica ofera conditiile perfecte pentru sunetele uimitoare. Reverbul continua timp de cateva secunde iar sunetul initial se schimba si el.

Probabil ca inginerii anticii au slefuit roca si au creat mediul perfect tocmai pentru acest tip de ecou, care sa ajute in timpul experientelor religioase.

© http://portal.tfm.ro/

Materialul nu poate fi preluat fara acordul nostru.

Exit mobile version