Constructia unei case, la fel ca în toate tinuturile românesti, nu putea începe în Bucovina pâna ce nu se sfintea locul. De aceea, preotul satului era chemat, se facea agheasma, se sfintea locul, iar apoi cu totii stateau la masa. Lucrul începea cu turnarea temeliei de piatra a casei. „Materialul folosit în constructia caselor era bradul. Casele se faceau din bârne în cheutori, cu acoperisul în patru table, din dranita. La casele mai vechi, cheutorile obisnuiau a fi lasate în afara, iar la cele mai noi erau taiate în coada de peste, încât peretele ramânea drept. Acum 100 de ani casele se construiau cu lemn de pe loc, prin defrisarea padurilor de brad, ce se gaseau pe locul unde astazi se afla satul“.
Aproape tot ce se folosea în constructia casei era din lemn. Pentru îmbinarea bârnelor se foloseau cuie de lemn, usile caselor si pragurile înalte erau tot de lemn, iar cheia de la usa tinzii tot din lemn. La exterior, pe peretele din fata casei si pe cel de la rasarit, sub streasina, se aseza drughina, o nuia lunga pe care se tinea la aerisit zestrea sau pe care se asezau rufele atunci când ploua. Casele de lemn traditionale au, de asemenea, ca element distinctiv, laita de brad din fata, „care se sprijinea pe prispa sau, daca aceasta lipsea, se sprijinea pe cheutorile de la coltul casei, numite costoroabe“. lumina