Din postura de inger pazitor al lui Michael, Moshe Alon detine o cheie pretioasa in intelegerea personalitatii megastarului. In ochii lui, Jacko era, inainte de orice, un copil inocent care se juca pe calculator, cot la cot cu alti copii.
Amestecand in doze savante nostalgia si umorul, Moshe Alon descrie un om incredibil de timid si admirabil de bine-crescut, care se simtea intimidat in prezenta adultilor.
Moshe este convins ca nimic nu-l entuziasma mai mult pe Michael ca ideea de joc. Reusea sa transforme si lucrurile banale in ceva nostim, ca de exemplu datul cu aspiratorul.