Atunci când aud de “Mama Nica”, mai toate-si pun mâna pe gura si evita subiectul. “Noi suntem cu credinta la Bunu’ Dumnezau, noi n-am umblat cu din astea…”, soptesc, crezând c-am putea sa le banuim si pe ele de vraji. Suntem în casa Anei Stoichitescu, cea mai batrâna femeie din sat, care a locuit peste drum de vechea descântatoare. O suta doi ani ani are mama Ana si traieste împreuna cu fiica sa, Angela, într-o odaie albastra si scunda. Nici ea, nici aceasta unica “fata”, de 78 de ani, si nici cele trei nepoate ale ei, n-au avut noroc în dragoste. S-au despartit de tinere de partenerii de viata, temându-se sa se recasatoreasca. De zeci de ani, cele doua femei stau singure – mama si fiica – alinându-si dorurile cu povesti si rugaciuni. Alaturi, asezate pe scaune împrejurul batrânei, mai sunt câteva vecine care cunosc istoria Mamei Nica. Stela Danau, Ana Lazarescu, dar mai ales Ioana Marinica, cea care a fost acceptata de copila în casa vrajitoarei, devenind foarte apropiata de strasnicele femei care-au locuit în casa bântuita. Ea, Ioana, este “vocea întâi”. “Da, toti se temeau de ea…”, îsi începe povestea… O poveste care (cum altfel?) începe cu o crima comisa în anul 1910. Doi ciobani chipesi, “mocani” din partea Petrosaniului, trecând muntele catre Gorj, dupa ce-si vândusera oile la un târg, cer gazduire noaptea la o casa din Runcu. Sunt doua gazde acolo, sotii Chirculescu, barbat si femeie. Destul de batrâni si lunateci, “ascunsi” de felul lor, îi primesc, totusi, în casuta de lemn, de pe marginea unui helesteu, pe cei doi drumeti. Si-n noaptea aia se petrece o tragedie, o întâmplare neclara si nedezlegata, în care ciobanii ungureni sunt ucisi de cei doi soti si îngropati sub casa batrâneasca. Majoritatea oamenilor cred ca pentru bani, fiindca mocanii se destainuisera la un pahar ca tocmai si-au vândut oile… Sunt însa si runceni ce sustin c-ar fi fost si-o iubire la mijloc, o dragoste patimasa între ciobanul cel tânar si femeia gazda, ce l-a ademenit noaptea cu farmecele ei. Cazul a fost anchetat de jandarmi, dar nu s-a aflat nimic. Barbatul si femeia au declarat ca strainii au plecat “dimineata de noapte” si nu i-au mai vazut. Au fost cautati cu câini, a fost anchetat satul. În cele din urma, ciobanii au fost declarati disparuti. Abia în anul 1955, când urmasii batrânilor au demolat casa cea veche, pentru a face alta, din piatra, s-au gasit sub ea doua schelete umane. Si satenii au facut legatura cu evenimentul din urma cu 45 de ani. Ioana Marinica stie asta de la bunicul ei, pe nume Isaia Lazar, care a participat personal la dezgroparea osemintelor. Sotii criminali murisera, asa ca o noua investigatie n-a mai avut rost. Ce n-a bagat de seama nimeni e ca, la acea vreme, cei doi aveau deja o fiica. O fata frumoasa, cu ochi negri, lucitori si ademenitori, adânc cufundati în orbite. Asa o arata fotografiile, de tânara si pâna la vârsta de 80 de ani, când s-a stins în aceeasi casa, aproape neschimbata la chip. Noua ani avea în ziua crimei. Si mereu a lasat sa se-nteleaga ca ar sti mai mult despre ce s-a-ntâmplat atunci, fara însa a spune ceva lamurit. “Oricum, de-atunci s-o tras blestemu'”, zic femeile într-un glas. Fie ca unul dintre ciobani a blestemat, înainte sa fie ucis, ca orice urmas de parte barbateasca ce traieste în casa asta sa moara tânar, ori fiindca fata batrânilor a capatat în noaptea aceea de groaza niste puteri neomenesti, tinute sub juramântul tacerii. Numele ei a fost Anica. Ana, Anica Chirculescu. Apoi Nica. Apoi Mama Nica… Celebra descântatoare din Runc.
formula as