Învatatura Bisericii Ortodoxe ne spune ca dupa moartea unui om, sufletul sau trece prin judecata particulara. Aici i se stabileste în functie de faptele sale un loc temporar, la bine sau la rau, pâna la judecata universala. Dupa acest ultim act al istoriei mântuirii neamului omenesc, unii vor merge cu Hristos în Împaratia Lui, iar altii se vor desparti de El. Aceasta decizie va fi vesnica. În acest rastimp dintre judecata particulara si judecata universala, sufletele cunoscutilor care au raposat au nevoie de ajutorul nostru. De ce? Ei nu mai pot face nimic pentru mântuirea lor, au iesit din planul vietii pamântesti unde pocainta si faptele bune au valoare eterna.
În plus, nu toti oamenii care mor ajung în Rai, de aceea sufletele lor devin dependente de dragostea noastra. În Traditia Bisericii noastre a ramas consacrata sâmbata ca zi de pomenire a celor adormiti, deoarece în aceasta zi Mântuitorul S-a coborât la iad si a izbavit sufletele celor adormiti din veacuri care îl asteptau pe Izbavitorul, pe Mesia. În mod special, doua dintre sâmbetele anului bisericesc sunt consacrate în toate Bisericile Ortodoxe pomenirii generale a mortilor: sâmbata dinaintea Înfricosatoarei Judecati (lasatului sec de carne) si sâmbata dinaintea Pogorârii Duhului Sfânt (Sâmbata Rusaliilor). Amândoua poarta în popor denumirea de Mosii (de iarna, respectiv de vara), pentru ca facem pomenirea parintilor, mosilor si stramosilor nostri plecati la Domnul. De asemenea, la fiecare Sfânta Liturghie cei vii si cei adormiti sunt asezati pe Sfântul Disc, în jurul Sfântului Agnet (care se transforma în timpul slujbei în Sfântul Trup al Domnului Hristos) alaturi de Maica Domnului si de cetele sfintilor. Este, poate, cea mai frumoasa dovada de iubire pentru cei dragi plecati dintre noi, de a-i aduce permanent înaintea lui Dumnezeu spre a fi binecuvântati, usurati de pacate, iertati si mântuiti. lumina