Considerat de profani un simplu concept mistic sau esoteric, “al treilea ochi” era vazut în culturile antice ca facând parte din zestrea umana initiala, saracita în urma orbirii materiale.“Ochiul intuitiei” si al previziunii a ramas astfel latent, asteptând sa fie trezit. Pentru vechii orientali, practica meditatiei ajuta la recuperarea “vederii nevazute”. La rândul lor, femeile hinduse îsi desenau – cum o fac si astazi- un punct, cât o alunita, între sprâncene, simbolizând al treilea ochi. Totodata, în majoritatea reprezentarilor, Buddha, cel care a gasit lumina spirituala, apare cu cel de al treilea ochi în mijlocul fruntii.