Va amintiti probabil o relatare biblica despre Moise care a lovit cu toiagul si a despartit marea pentru a permite refugiatilor evrei sa fuga de ostile faraonului.
Domnul îi porunceste lui Moise sa ridice toiagul spre mare. Se porni un vânt naprasnic si foarte puternic, iar Marea Rosie se desparti în doua ziduri de apa – un lucru ce nimeni nu mai vazuse. Apoi, multimea de evrei împreuna cu animalele si cu toate carutele cu merinde si cu comorile din Egipt, alergau cu egiptenii si carele lor de lupta pe urmele lor. Moise ridica înca o data toiagul la porunca Domnului, si, înca o minune, zidurile de apa se prabusira peste egipteni, înecându-i. Diversi carturari si-au dat parerea care ar fi explicatia rationala a unui eveniment de acest gen – majoritatea ipotezelor vorbind despre posibilitatea unei eruptii vulcanice în regiune si a unui tsunami.
Toiagul lui Moise putea fi la fel de bine un dispozitiv. Putea fi orice nu s-a descoperit inca.
O echipa internationala de fizicieni de la Universitatea Guanghzou, China si Institutul Weizmann, Istrael, condusa de Ulf Leonhardt a demonstrat ca lumina poate forma o usoara presiune asupra lichidului.
Celebrul om de stiinta german Hermann Minkowski a emis ipoteza ca lumina influenteaza lichidele ( uleiul sau apa ) atragandu-le. Max Abraham a respins aceasta ipoteza si a dovedit teoretic ca lumina poate exercita presiune asupra lichidelor, impingandu-le.
Oamenii de stiinta au dezbatut timp de secole natura impulsului de lumina si impactul asupra mediului.
S-a constatat ca un pulsul de lumina nu are cantitate fizica de baza dar se manifesta interactionand intre materie si lumina si depinde de cantitatea de lumina pentru a deforma materia.
In experimentul cercetatorilor lui Ulf Leonhardt s-a dovedit ca suprafata lichidului se poate curba spre interior. Ei au aratat ca impingerea lichidului se manifesta atat in apa cat si in ulei desi au indice de refractie diferit.
De la 1880 a aparut, încetul cu încetul, idea inversa, de a reduce mecanica la electrodinamica. Faptul ca un purtator de sarcina mobil antreneaza cu sine campul sau magnetic si ca acesta comporta un impuls a sugerat, în mod firesc, idea unei mase inerte electromagnetice. si unii au încercat sa conceapa orice masa ca masa electromagnetica. În 1902, de exemplu, aceasta si-a gasit formularea matematica în teoria lui Max Abraham (1875 – 1922) pentru impulsul electronului în miscare, considerat ca o sfera încarcata, calculele au dus la o expresie a masei care depinde de viteza soi formula lui Anraham a facut mult timp concurenta celei relativiste.
Echipa lui Leonhardt a confirmat teoria lui Abraham. .Pentru a intelege natura impulsului luminos, Leonhardt ofera o analogie cu un joc de biliard.
Imaginati-va un joc de biliard. Jucatorul ia un tac si loveste mingea alba care la randul ei ar trebui sa impinga mingiile colorate si acestea alte mingii.De-a lungul acestui lant se mentine impulsul de impingere dat de jucator tacului.
Lumina poate face la fel doar ca impulsurile sunt microscopice.
In foarte multe cazuri Biblia vorbeste de lumina, aureole de sfinti, etc.
Pe Muntele Sinai din Egipt, Moise a primit cele zece porunci, atunci când “fiind pogorât Domnul pe Muntele Sinai, pe vârful muntelui, a chemat Domnul pe Moise în vârful muntelui si s-a suit Moise acolo” (Iesirea 19, 20).
Iar când se pogora Moise din Muntele Sinai, având în mâini cele doua table ale legii, el nu stia ca fata sa stralucea, pentru ca graise Dumnezeu cu el.
Deci Aaron si toti fiii lui Israel, vazând pe Moise ca are fata stralucitoare, s-au temut sa se apropie de el.
Ce fel de stralucire avea Moise ? De unde venea ? “Cearta dintre isihasti si antiisihasti s-a indreptat in mare masura asupra problemei luminii taborice, daca era necreata sau creata. Necreatul acelei lumini a Schimbarii la Fata stabileste fundamentul imuabil al teologiei empirice a palamitilor. Lumina, dupa palamiti, este necreata si ea este cea care intareste membrii Bisericii, ii transforma si creeaza aceasta intreaga experienta harismatica in spatiul Bisericii. Astfel, se impune sa se faca, neaparat, distinctia clara dintre substanta sau esenta divina si energia divina necreata. Pe de alta parte, scolasticii vad cu suspiciune aceasta distinctie, deoarece, dupa ei, ar putea conduce la diteism. In consecinta, dupa scolastici, acordarea energiei necreate, imbogatirea creatiei cu aceasta, ca si transformarea ei, este si de neconceput, si inutila, si periculoasa.” sursa
Intr-o zi, probabil ca nu va mai trece foarte mult timp, stiinta va reusi sa inteleaga si sa dovedeasca ceea ce Biblia, sfintii, Iisus, relatarile celor ce au trait minuni, etc spun parca dintotdeauna.
Viitorul ne va explica noua sau urmasilor ca Biblia nu este o fictiune ci o carte reala in care sunt relatate fapte nu scenarii hollywoodiene.
