Pe strada ce porneste de la coltul de nord-vest al Hotelului Intercontinental si mergând dincolo de cladirea fostei ambasade a SUA din Bucuresti, pe partea stânga, ascunsa de o vegetatie batrâna si de cladirile ce o agreseaza, se afla frumoasa si smerita Biserica Batistei. De la prima vedere, lacasul îti vorbeste de vechime si de frumusetea arhitecturii brâncovenesti atât de prezenta în Muntenia secolelor XVII-XVIII. Vechimea acesteia se pare ca ar fi din vremea lui Matei Basarab si a lui Constantin Serban, deci mijlocul secolului al XVII-lea, când va fi fost o bisericuta de lemn, în jurul careia se încropea o mahala de la marginea Bucurestilor din acele vremuri.
Numele lacasului probabil se trage de la pârâiasul Bucurestioara, care se scurgea dinspre mahalaua Scaune, din spatele Coltei, prin spatele actualului Teatru National, care forma niste balti sau “batelisti” si pe al carui iaz pasteau animalele ce urmau a fi sacrificate de macelarii care lucrau în aceasta zona bucuresteana. De altfel, cel care avea sa ridice lacasul de zid, cunoscut astazi cu numele de Biserica Batistei, a fost chiar Manciul, vataful macelarilor bucuresteni de la jumatatea secolului al XVIII-lea. Împreuna cu sotia sa, Ilinca, avea sa o ofere cultului la 14 octombrie 1764, fiind sfintita cu hramurile Sf. Ana, Sf. Cuvioasa Parascheva si al Mucenitei Paraschevi. lumina