Asistam de ceva timp la un razboi intre “Biserica” si Media. La inceput ni s-a spus noua, “credinciosilor” sa nu mai cumparam lumanari decat din biserici, caci altfel nu sunt binecuvantate. Apoi ne-am trezit ca si icoanele au o problema daca nu sunt luate din locurile special amenajate de Patriarhie. Acum a venit randul cimitirelor private. Nu cu mult timp inainte, au fost discutii legate de preotii care ar trebui sa slujeasca la capatului unui om ce urmeaza sa fie incinerat.
Cine are dreptate si de ce?
Nu am pretentia ca as fi doxa in teologie dar incerc sa inteleg cine are dreptate.
Biserica ( conducerea ) greseste. Din pacate nu are argumente logice si nu mai pot fraieri pe nimeni in aceste timpuri. Cu toate acestea nu trebuie sa calcam in picioare tot.
Daca privim in trecut descoperim niste orase pline de maghernite, biserici si mici pravalii. Si “orasenii” de atunci erau plecati tot de la tara. In satele de alta data, preotul, doctorul si invatatorul modelau caractere, erau psihologi, judecatori, etc. Erau scoliti si intotdeauna puteai gasi un sfat pretios, ajutor de orice fel, intelepciune.( nu luam in calcul exceptiile). Timpul a trecut, copii de atunci au ajuns in multe cazuri sa isi depaseasca “invatatorii” si au ajuns la “scoli inalte”, realizand ce strabunicii nici nu visau – masini zburatoare, telefoane inteligente, cutii pline de viata( citeste televizor), etc. Imi amintesc o povestea reala cu o batranica ce vazuse prima oara in viata un televizor. Pe micul ecran rula un film cu trenuri. Biata femeie s-a ingrozit cand a vazut trenul din imagini, venind spre ea. O putem judeca ? Nu. Erau alte vremuri, alta educatie, alta tehnologie.
Sa luam un pic la disecat ce face de obicei un preot. El este un om ca si noi, angajat al unei institutii, primeste un salariu, are familie si copii. Nu discutam despre preotii celibi, adica monahii care slujesc prin manastiri. Preotul venea iarna cu Icoana ce reprezinta “Nasterea Domnului”, trecea pragul casei de Boboteaza ca sa sfinteasca casa, participa la nunti, botezuri, inmormantari, slujea pomenirea celor decedati, facea Sfestanii, etc. De fiecare data reamintea oamenilor care sunt zilele de sarbatoare, le dadea binecuvantarea in diverse momente ale vietii, ii urmarea sa traiasca armonios si ii ajuta. Intrand in casa unui om el vedea in ce conditii traieste, ce probleme pot exista in acea familie (daca e cineva alcoolic, agresat, copii daca sunt imbracati, daca au caiete, daca au lemne de foc, etc). In mod normal el trebuia sa ia atitudine in cazurile cu probleme, sa intervina, sa certe sau sa laude familia, sa discute cu cei bogati despre saracia altora, etc in asa fel incat sa nu inghete unii de frig si altii sa aiba 50C in casa. Preotul era un liant, un moderator, un parinte care incerca sa isi ocroteasca totii copii satului. Spovedania era un moment in care putea indruma omul, ii putea da sfaturi, il putea certa, in asa fel incat sa existe armonie. Armonia din om se rasfrange asupra sanatatii lui si asupra psihicului.
“Venim pe pamânt pentru a evolua, dar prin erori repetate ne cream niste dezechilibre, niste energii negative, care nasc suferinta. Suferinta este rezultatul comportamentului nostru, care a ajuns, de-a lungul secolelor, sa fie într-un mare dezacord cu biologia noastra si cu legile fiintarii noastre. N-am fost creati de Dumnezeu sa suferim, biologia noastra o demonstreaza: avem nevoie de fericire. În concluzie, devenim ceea ce gândim, sanatosi sau bolnavi, fericiti sau nefericiti. Chiar si la nivelul creierului, înnoirea celulelor noastre nervoase este favorizata de o gândire constructiva, optimista si este inhibata de agresivitate, furie si depresie. Orice emotie negativa blocheaza celulele sistemului imunitar pentru cinci, sase ore. Asta înseamna ca un gând de invidie, de rautate, un necaz ne lasa organismul fara aparare pentru câteva ore. Stim din descoperirile fizicii cuantice ca orice gând are un substrat de câmp, acest câmp are efect de dispersie, se propaga în spatiu. ” DC Dulcan
Sa revenim la preoti. Din ce traiau preotii satului ? Din banii castigati prin vanzarea lumanarilor, din banii adunati la slujbe, etc. Manastirile aveau terenuri pe care le cultivau, paduri, fanete, etc. Aveau alte surse de venit. Faptul ca unii preoti au inceput sa acapareze, sa ceara de la obraz gaina unei vaduve sau bucata de branza a unui om sarac tine de caracter. Preotii cu vocatie nu fac asa ceva. Inainte vreme nu faceau Teologia “la fara frecventa” ci erau evaluati moral, o faceau din convingere, etc. Nu erau preoti in slujba cuiva anume, ci urmau cu strictete invataturile lui Hristos.
In manastiri se pictau Icoane. Ele aduceau o sursa de venit monahilor si le permiteau sa ajute pe cei saraci. Foarte important este ca iconografia pastra canoanele ortodoxe, chiar daca zugravul de icoane si biserici isi punea amprenta asupra stilului de pictura, el nu putea inventa dupa bunul plac. Un exemplu ar fi modul cum Mantuitorul binecuvanteaza: nu poti sa ii pui mana deschisa, stransa pumn, etc ci trebuie pastrata regula care are la baza reguli clare. In acest fel icoanele sunt identice in anumite privinte, nu fiecare altfel. Ca sa poti pastra aceasta regula trebuie sa ai control asupra ei.
Acum exista icoane peste tot. La tarabe, in magazine, in targuri, etc. Conducerea bisericii ne spune ca icoanele nu sunt binecuvantate daca le luam de la tarabe sa zicem. Mare greseala. Daca acea fotografie, pictura, etc este copia fidela a unei icoane acceptata de ortodoxie nu vad rostul interzicerii ei. Sa luam un exemplu: exista mii de copii ale Icoanelor facatoare de minuni din Romania sau Rusia, din Ucraina sau Grecia, etc. Daca eu gasesc o icoana cu Maica Domnului Prodromita litografie, la taraba din colt de ce trebuie sa o cumpar la pret marit de la pangar ? Culmea este ca ambele icoane provin din aceeasi sursa, ateliere speciale , deseori rusesti, grecesti, ucrainiene, etc. Icoana este un simbol, Maica Domnului este tot Ea si niciodata nu vor putea concura cu originalul, care deseori face minuni.
Discutiile despre incinerarea regizorului Sergiu Nicolaescu, au umplut cateva zile paginile ziarelor si micile ecrane. Fiecare si-a dat cu parerea dupa cum s-a priceput. Vin si eu cu o intrebare. In religiile asiatice trupurile se ard. Acele suflete nu ajung niciodata in Rai? Acolo nu exista oameni buni, altruisti, curati sufleteste ? Exista mai multe Raiuri ? Desi au existat mereu razboaie de opinii sau reale, Dumnezeu este acelasi pentru toti. Religia este o cale de a ajunge la El. Nu conteaza cum ajungem, ca unii o iau prin gropi, ca altii merg pe autostrada, etc ideea este sa ajungem.
Din pacate inmormantarea a ajuns o mare afacere. Locul de veci are un pret ce te ingrozeste, pomenile devin adevarate petreceri, etc. Am intalnit un caz relevant ce s-a tot repetat. O batrana singura a murit subit, intr-un accident de masina. Familia trecea prin momente grele si abia aveau ce pune pe masa. Au mers la preotul de unde apartinea femeia sa discute despre inmormantare. Preotul serviabil a fost de acord sa le ia un pret modest, insa i-a avertizat ca locul de veci este in administratia unei alte biserici si nu poate sluji acolo. Au dat telefon la biserica unde se afla mormantul si acolo alt preot le-a taiat tot elanul, era de acord sa slujeasca dar nu o puteau face cu primul ci cu amandoi. Cu alte cuvinte, bietii oameni necajiti trebuiau sa plateasca doi preoti, desi abia se descurcau sa cumpere cele necesare inmormantarii. Intr-un final au apelat la un alt preot, cel de care apartineau ei, un om cu totul deosebit, care a facut o slujba frumoasa si a luat o suma modica, pentru dascal si ce mai era necesar. La cimitir nu au mai facut nimic, doar o mica rugaciune intre rude.
Daca la botez si nunta petreci, la deces abia mai poti sa stai in picioare. Nu de putine ori disparitia cuiva drag te prinde nepregatit si chinul tau sufletesc este incarcat de problemele banesti. Unde este omenia preotilor ? Nu iau in calcul cei cativa slujitori ai bisericii cu totul deosebiti, oameni in adevaratul sens al cuvantului.
Locul de veci a ajuns sa coste enorm intr-o perioada in care oamenii isi pierd locurile de munca, preturile au luat-o razna, etc. Cimitirul privat este o alternativa la cele detinute de Biserica. Nu discut despre preturi, paza, servicii oferite. Daca Biserica dorea monopol, de ce nu a interzis de la inceput aceste cimitire private ? Deseori ma trezesc la usa, cu tot soiul de cuconite ce ma chestioneaza despre Biblie. Recunosc senine ca sunt de la Martorii lui Yehova. De fiecare data imi sare tandara si le spun clar si raspicat ca m-am nascut in religia ortodoxa si asa vreau sa mor. Ma intreb insa cati oameni satui de interdictii si neintelegeri, isi schimba religia ?!? Fac parte dintre acei enoriasi care nu ajung saptamanal la slujba, nu particip efectiv la viata bisericii dar tin cu dintii ce am primit inca de la nastere. Daca El a vrut sa ma nasc intr-o familie ortodoxa asa voi ramane, cu siguranta mi-a ales tara si familia stiind foarte bine de ce.
Biserica, conducerea, ar trebui sa inteleaga ca oamenii s-au schimbat. Asa cum noi nu putem sa trecem cu vederea trecutul, preotii si bisericile au avut un rol extrem de important ca noi sa ajungem astazi cine suntem, asa preotimea trebuie sa inteleaga ca Dumnezeu este unic si ei sunt doar slujitorii Lui. Daca Hristos a intrat in Ierusalim pe magar de ce trebuie sa mearga preotii cu Mercedes ? La ei nu se aplica smerenia, omenia, modestia ? Sunt ei mai presus de Mantuitor ? Hristos umbla in haine simple si preotii au vesminte ce arata ca niste adevarate opere de arta. Imi spunea cineva ca s-a simtit ca un purice cand a mers la Vatican. Din putinele mele cunostinte despre religie stiu ca Hristos, Fiul lui Dumnezeu a ingenucheat in fata celor sarmani. Invataturile Lui nu se aplica la toti oamenii ? Nu este un model unic ?
Dumnezeu sa ne binecuvanteze pe toti, sa ne daruiasca intelepciune si iubirea Lui neconditionata. Chiar daca ma repet, voi incheia cu o intrebare simpla : Ce ar fi facut Hristos in locul tau ? – si aplicati intrebarea in orice situatie.