Pâna în anul 2012 se presupunea ca scrierea cea mai veche din lume, datata 5.500 î.Hr., apartine culturii neolitice Turdas, prin cele trei tablite descoperite la Tartaria, judetul Alba, în 1961. Tablitele sunt inscriptionate cu un alfabet asemanator cu cel sumerian, doar ca cel din Ardeal e cu cel putin 1.000 de ani mai batrân. Multi istorici au criticat vehement descoperirea de la Tartaria, motivând ca ea nu poate reprezenta o scriere, nu în întelesul de astazi, ci o simpla însiruire de simboluri. Printre acesti istorici se numara si directorul Muzeului National Brukenthal, prof. dr. Sabin Luca.
Soarta a vrut ca tocmai profesorul Luca sa descopere, pe traseul viitoarei autostrazi Sibiu – Orastie, în situl arheologic Miercurea Sibiului 2, la doar 40 de kilometri distanta de Tartaria, o scriere si mai veche… “Eu sunt zguduit. Am organizat simpozioane, am publicat volume internationale cu semne si simboluri, cautând sa destructurez ideea dupa care în perioada neolitica existau sisteme de scriere. Nu stiu ce sa zic în cazul acesta, e ceva ordonat, nu e ornament. Din punct de vedere stiintific, este o descoperire deosebita. Când va aparea în lumea internationala va stârni o furtuna”, declara atunci directorul Muzeului National Brukenthal. Obiectul respectiv este o bucata dintr-un vas ceramic inscriptionat, a fost realizat în anul 6200 î.Hr., adica are o vechime de 8.200 de ani, si a fost gasit la cinci metri sub pamânt, adâncime neobisnuita pentru sapaturile arheologice. Desi nu exista înca o cheie de citire a mesajului de pe vas, prof. Sabin Luca considera ca înlantuirea de semne ar putea fi descifrata daca vor fi puse cap la cap simbolurile asemanatoare care exista din abundenta în zona dunareana. Libertatea