În saptamâna dinaintea Pastilor, odata cu casele si curtile e primenit si cimitirul. Femeile merg la morminte, le curata si le garnisesc cu flori. Astfel ca la sfârsit arata mai ceva ca o odaie de sarbatoare. Prima vizita la blajini e în noaptea de Înviere, când, dupa ce au luat lumina, vin sa le-o aduca si lor. Grigore Buhlea are 71 de ani. A crescut în umbra lacasului de lemn al lui Tomsa, de la Radaseni, tatal fiind consilier la biserica. Pravila bisericeasca si rânduiala crestineasca i s-au lipit de suflet de când era copil. De Pastile Blajinilor, îsi aminteste, mergea cu parintii la cimitirul din deal, iar azi face si el la fel, alaturi de copiii lui.
Despre Pastile Blajinilor, spune ca ritualul e neschimbat; se petrece exact la fel de când se stie. „Luni o sa mergem la cimitir. Dupa ce parintele paroh va trece pe la fiecare mormânt, noi o sa împartim darurile ce le-am adus, de sufletul celor adormiti: pasca, oua, cozonac. De la cimitir luam neamurile acasa si le ospatam, dupa datina“, explica Grigore Buhlea.
„Pastile Blajinilor e un prilej de a-i pomeni pe toti cei adormiti. Stropim cu Agheasma fiecare mormânt, cântam «Hristos a Înviat». Iar jertfa care se strânge – oua rosii, cozonac, pasca -, se strânge si se daruieste Caminului de batrâni de la Bogdanesti, al Arhiepiscopiei Sucevei si Radautilor“, completeaza parintele Constantin Rotar, parohul bisericii de lemn din Radaseni. lumina