Se-ntâmpla uneori ca fratii care ajung la Schitul Pahomie sa poposeasca o vreme la schit, dupa care sa îi ceara staretului binecuvântarea de a se retrage în padure, în locuri neumblate si numai de pustnici stiute. Staretul Damaschin îi cerceteaza cu luare aminte si nu le da binecuvântarea decât în momentul în care se convinge de folosul duhovnicesc al însingurarii. Parintele este extrem de circumspect si asta pentru ca Dumnezeu l-a învrednicit sa poarte de grija tuturor celor care ar putea fi primejduiti de încercari, de boala, de sminteli si de false vedenii. Pâna si calugarii trebuie sa înteleaga ca pustnicia este o faclie mistica, fiecare monah trebuind sa învete calea spre pustnicie de la un altul care a trait-o cu desavârsire. Si mai are un dar binecuvântat parintele, acela ca atunci când simte ca sufletul unui monah arde spre rugaciunea din pustie, sa-i fie alaturi si sa-i dea mult-dorita binecuvântare.