Familia se strânge în casa ca într-o cochilie sclipitoare, spre deosebire de sat, unde colindatorii se misca, ies pe ulite, preotul merge si el din casa în casa. „La sat, Craciunul se face din greu: curatenie, post tinut cu sfintenie, fara brad împodobit. Trebuie sa spunem ca, în perioada interbelica, la tara, obiceiul bradului decorat de Craciun nu exista. Acesta e un împrumut recent pentru comunitatea sateasca. Cosbuc povestea ca a vazut, pe când era copil, un brad în casa învatatorului si a crezut ca a murit cineva. Pentru ca bradul nu se folosea decât la nunti si la înmormântari”.
