As spune ca oamenii au fost foarte fericiti, pâna când televiziunea de azi a început sa le arate tot ceea ce le lipseste, chiar daca înainte nu au avut niciodata nevoie de ceea ce vad pe ecran. Din pacate, la televizor oamenii vad doar ceea ce le lipseste, nu si ceea ce au deja. Le televizor nu vad ca au casa lor si pamântul si gradina si pasunile lor, chiar si padurea lor. Stiu ca nu asta e situatia în întreaga tara, dar cel putin în partea de Ardeal în care locuiesc eu, fiecare casa trebuie sa aiba propria fântâna, trebuie sa aiba grajd, trebuie sa aiba sopron pentru fân si trebuie neaparat sa creasca multe animale: gaini, porci, oi, capre, vaci, cai. Pe lânga ele, trebuie sa ai în gospodarie vita-de-vie si o livada cu nuci, visini, ciresi, meri si pruni.
Caci fara un nuc, cum ai putea sa faci cozonac cu nuca de Paste si de Craciun, fara un cires sau visin, cum ai putea sa faci vara placinte, fara meri si pruni, cum ai putea sa faci jinars vara si toamna, iar fara o vie, cum ai putea sa bei un pahar de vin, în prag de iarna? Adaugati la acestea câmpul pentru porumb, pasunea pentru vite, padurea pentru lemnele de iarna si iazul pentru peste, si puteti întelege ca, din leagan si pâna în mormânt, taranii mei au tot ce le trebuie pentru a trai. Pâna de curând, ei produceau absolut tot ceea ce aveau nevoie si, daca nu produceau ceva, nu era nevoie sa mearga la o departare mai mare de doua sate pentru a cumpara. Dar totul se facea cu munca multa. Munca multa si a naibii de grea! formula as