Grabnic ajutator în gasirea unui loc de munca
„Dumnezeu S-a milostivit de mine pentru iubirea ce o are fata de acest Sfânt Mucenic contemporan”
Si eu tocmai ce am trait o minune a parintelui Justin. Stiam ca a fost un parinte cu totul deosebit, dar ma îndoiam înlauntrul meu de sfintenia sa. Nu credeam pe deplin ca e deja în rândul sfintilor. Nu stiu de ce… Însa, mi-a iesit în cale o amica ce mi-a povestit despre minunile din timpul vietii si de dupa adormirea sfintiei sale întru Domnul.
Eram într-o clipa de deznadejde, primisem un raspuns negativ din partea unei firme si aveam mare nevoie sa ma angajez. Nu stiam ce am sa ma fac.
În clipa aceea, eram pe o banca în Iasi, lânga Catedrala Mitropolitana, plângeam si mi-am amintit de Anca, prietena mea si de vorbele ei despre parinte. Cu multa necredinta i-am zis atunci printre lacrimi: „Parinte Justin, daca într-adevar ma auzi, ajuta-ma!”.Exact ca tatal lunaticului… „Cred, ajuta necredintei mele”. Stiam de darurile parintelui, credeam dar nu credeam.
În secunda urmatoare rugaciunii, pe aceeasi banca stând, a sunat telefonul si a doua zi am mers la un interviu, unde azi, dupa ce luni mi-au confirmat acceptul lor în firma, am semnat contractul. Parintele Justin mi-a ajutat sa îmi gasesc un loc de munca, când poate nu meritam. Dumnezeu S-a milostivit de mine pentru iubirea ce o are fata de acest Sfânt Mucenic contemporan. Ma bucur ca am si azi binecuvântarea sa înscrisa pe cartea mea de rugaciuni. Iarta-ma, parinte, pentru necredinta mea si îti multumesc si fii mie luminator. Amin.
(M. din Iasi)
Eram în luna noiembrie a anului 2000. Fiica mea era însarcinata în ultima luna si se pregatea de nastere. Avea însa sa treaca printr-o mare cumpana. Sarcina se pare ca era cu probleme. A nascut un baietel prin cezariana, dar fiica mea nu s-a mai trezit, a intrat în coma, iar apoi în moarte clinica. Medicii nu îi mai dadeau sanse si voiau sa o deconecteze de la aparte. Eu însa m-am opus, pentru ca nu îmi pierdusem nadejdea în Dumnezeu.
Era vineri când fiica mea fusese declarata de medici în moarte clinica. Am hotarât cu sotul meu sa mergem la mai multe manastiri, cerând rugaciunile preotilor si calugarilor. Duminica seara ajungem si la Petru Voda. Dupa 4 ore de asteptare, ne vine si noua rândul sa intram la Parintele. Parintele ne-a privit îndelung si ne-a zis cu durere în ochi:
„Ati ajuns foarte târziu”.
A scris pomelnicul, s-a rugat câteva minute, apoi, uitându-se într-o parte, ne-a spus:
„Mergeti acasa, fiica voastra îsi va reveni încet, încet”.
Si într-adevar asa a fost. A doua zi, seara, fiica mea a iesit din coma, spre uimirea medicilor care recunosteau ca este o minune. Si, dupa cum spusese Parintele, fata mea si-a revenit în timp, încet încet, cu ajutorul lui Dumnezeu si rugaciunile Parintelui Justin.
Acum sunt bucuroasa si dau slava lui Dumnezeu ca nepotul meu, Andrei, are o mama sanatoasa, care i-a oferit si îi ofera o educatie aleasa.
Multumim, Parinte!
Monica, Tg. Neamt Atitudini