Flori galbene de rapita si ierburi înalte, aproape de un stat de om, acoperind curtea, altadata plina de lume, si mormintele celor care-au plecat „pe-ailalta lume”. Sta sa ploua si singura „martora” a pasarii stranii, care sta sa porneasca în zbor pe deasupra bisericii vechi a sânpetrenilor, e o capita de fân, care pare a numara clipele pâna când o sa-nceapa sa ploua. E multa liniste aici, la biserica, lânga cimitirul acesta uitat între ierburi calde si parfumate. Daca ai timp… pâna când drona îsi va întinde „aripile” ei anacronice de metal si plastic, ai putea sa uiti o vreme de vuietul orasului. Acesta se va stinge încet, în ciripit de pasari îngrijorate de sosirea furtunii. Si, când si pasarile vor tacea, prin ierburi va umbla liber si de neoprit doar vântul, ca o amintire a caderii din realitate, în vis.
Pe sub portalul gotic câteva furnici razlete se vor osteni sa care spre musuroi o pana cenusie si îndaratnica, cazuta din cine stie ce aripa de pasare. Si când se va fi facut liniste cu totul… abia atunci drona poate sa se ridice, repede-repede, si sa faca ceea ce stie ea mai bine: sa vada pentru noi, cu ochiul ei de pasare în zbor, cât de frumoasa e Tara Hategului, vazuta de sus! replicahd