Cautam in fiecare zi si in fiece clipa duhovnicul care sa ne inteleaga, sa ne aline ranile sufletului, sa ne povatuiasca atunci cand bolile ne apasa. Ne rugam la Dumnezeu si Il intrebam cu lacrimi in ochi unde gasim omul, slujitorul, preotul, sufletul care sa empatizeze cu problemele noastre si sa ne scoata din impas.
Eu v-as recomanda pe cineva care are raspuns la toate intrebarile sau in cel mai rau caz la 90% dintre ele – parintele Porfirie.
Este un duhovnic cu Har adevarat, un exemplu pentru mireni si slujitori ai bisericii. Slujba lui pentru fii duhovnicesti nu are program fix, nu are limita de varsta sau categorie sociala. A facut si face minuni. Viata lui simpla il apropie de oricare dintre noi si cuvintele blande si intelepte trec orice bariera.
Parinti si copii, sanatosi sau bolnavi, monahi sau oameni obisnuiti vom gasi cu siguranta cateva sfaturi extrem de utile sau raspunsuri la nenumarate intrebari.
Fii lui duhovnicesti il numesc simplu … Bunicutul. Este senin si bland, intelegator, plin de iubire si candoare, este bunicul pe care l-am avut unii dintre noi sau pe care unii nu au apucat sa il cunoasca. Peste toate mai are insa ceva – Harul! Era un tanar ce abia pasise in viata cand a primit in dar, capacitatile pe care doar pustnicii, monahii, etc nevoitori le primesc dupa ani lungi de stradanii si nevointe. De atunci a stiut prezentul si viitorul fiecaruia dintre cei ce i-ai trecut pragul chiliei si nu numai.
Obisnuia sa spuna ca “Mantuirea nu este un lucru de neizbutit, ci este usor, e suficient ca voi sa dobanditi smerenie si iubire. Daca vrei te poti mantui si in piata Omonia”. ( Piata Omonia este cea mai veche piata din Atena. Piata este delimitata de mai multe restaurante, cum ar fi “Neon Café” clasic, si mai multe hoteluri si magazine.)
Bunicutul Porfirie este unul din cei mai noi Sfinti ai Greciei, fiind canonizat in 2013. Parintele Porfirie din Grecia, dupa numele lui de mirean Evanghelos Bairaktaris, este unul din cei mai mari duhovnici nascuti pe pamantul Greciei, alaturi de Cuviosul Paisie Aghioritul si multi altii.
Obisnuia sa spuna ca “Sa traiti in mijlocul naturii. Natura tamaduieste. Natura este taina Evangheliei. Eu, cand simt armonia naturii, plang intruna“.
Exista o carte si cu siguranta nu este singura in care gasim raspunsuri la tot felul de intrebari care ne framanta.
Ne invata cand si cum sa ne rugam, ne explica Rugaciunea Inimii, ne indruma cum sa ne purtam cu copii si unde gresim, ne lamureste de unde vine cancerul si alte boli grave, ne explica tainele naturii si ale firii umane.
Bunicutul ne explica cu rabdare si blandete cum sa ne rugam, ce rugaciuni sa spunem, cum sa obtinem ajutor de la Dumnezeu.
“Ne vorbeste parintele Porfirie ” este cartea in care toti gasim raspunsuri la problemele care ne framanta.
Stiu in acest moment cel putin 5 persoane obisnuite care efectiv s-au indragostit de Sfantul Porfirie Kavsokalivitul, doar citind aceasta carte. Cineva imi spunea ieri.. sa nu razi te rog, dar stii cred ca m-am indragostit. In prima clipa am gandit nu prea ortodox ,caci nu intelegeam cum te poti amoreza brusc atunci cand ai un partener de viata despre care sustineai ca iti este suflet pereche.. Ei bine m-am linistit cand am auzit o voce timida si emotionata spunand.. Stii, il iubesc pe parintele Porfirie.
Am zambit si m-am gandit ca acelasi sentiment l-am trait si eu citind aceasta carte, desi nu ma entuziasmez asa de repede.
Culmea este ca persoana in cauza nici nu apucase sa treaca de jumatatea cartii si punand in practica indrumarile Sfantului Porfirie a trait o minune. Despre aceasta minune, poate ca e prima minune savarsita in Romania de Sfantul parinte Porfirie Kavsokalivitul, vom realiza un articol in curand.
Va spun cu sinceritatea ce nu ma asteptam la o astfel de rezolvare rapida mai ales ca era ceva mai complicat si erau incluse mai multe persoane. Mda.. si cand te gandesti ca teoretic stim cu toti ca : ” Iar Iisus le-a raspuns: Pentru putina voastra credinta. Caci adevarat graiesc voua: Daca veti avea credinta în voi cât un graunte de mustar, veti zice muntelui acestuia: Muta-te de aici dincolo, si se va muta; si nimic nu va fi voua cu neputinta. Dar acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugaciune si cu post.” Biblia
Despre Parintele Paisie Aghioritul stim ca a lasat si o epistola cu profetii despre antihrist, numarul 666, al treilea razboi mondial, etc dar ce nu prea stim este ca… parintele Porfirie l-a certat cu blandete si i-a dat sa faca.. ascultare.
“Iubite Parinte Paisie,
Ce ai patit? Daca va fi eliberat Constantinopolul, asta e treaba politicienilor si generalilor, iar nu a monahilor, nici macar a arhiereilor. Daca va veni Antihristul, asta este treaba arhiereilor, ei sunt responsabili sa aduca la cunostinta oamenilor. Iar când va veni ceasul acela, Dumnezeu va scoate la iveala arhierei luminati, care, la rândul lor, vor lumina oamenii. Noi, ieromonahii, liturghisim pentru mântuirea lumii acesteia, în vreme ce monahii plâng pentru pacatele noastre.
Si pentru ca te iubesc, iar tu mult Îl iubesti pe Hristos, îti dau canon sa nu mai vorbesti despre acestea din prea multa ta dragoste ce o ai pentru Asia Mica si pentru elenism.
Într-adevar, om al lui Dumnezeu fiind, Batrânul Paisie a facut ascultare acestui mai mare între Batrâni, Parintelui Porfirie, si de atunci nu a mai vorbit despre acestea.”( Fragment dintr-un interviu al Mitropolitului Nefit de Morfou realizat de Manolis Kalaitzidis)
Trimite felicitari cu indrumarile Sfantului Porfirie
Citind indrumarile Sfantului parinte Porfirie veti simti iubire. Parca va ia in brate ca pe niste copii si va povesteste cu rabdare despre o lume nevazuta, fascinanta si uimitoare la care si noi putem avea acces daca il ascultam. Ar fi extrem de folositor pentru multi dintre noi, daca v-ati rupe un pic de timp pentru a scrie cateva randuri despre Parintele Porfirie. Exista numeroase marturii despre minunile infaptuite de Sfantul Porfirie in timpul vietii si m-am gandit sa va ofer cateva, chiar si dupa trecerea lui in lumea nevazuta.
Sfantul Porfirie este strans legat si de… un sfant pe care romanii il iubesc si il cinstesc.. Sfantul Nectarie. “Tatal sau, Leonidas, care din pricina saraciei a fost silit sa plece în lume ca sa lucreze la canalul Panama, a fost si psalt (cântaret la biserica) în satul sau. Ca psalt, l-a însotit adesea pe Sfântul Nectarie, fiindu-i ajutor în calatoriile sale.
La Botez, Parintele Porfirie a primit numele de Evanghelios. <…> Pe 27 noiembrie 2013, sfântul sinod al Patriarhiei Ecumenice a decis înscrierea batrânului Porfirie în rândul sfintilor, cu praznuire la data de 2 decembrie”
Trimite felicitari cu indrumarile Sfantului Porfirie
Minunile si indrumari ale Sfantului Porfirie Kavokalivitul
*** “Sa nu te indignezi, nici macar in tine, pentru nici o acuzatie nedreapta ce ti s-ar aduce. Este un lucru rau. Si raul incepe prin ganduri rele. Cand te amarasti si te indignezi, fie doar cu gandul, iti strici atmosfera duhovniceasca. Impiedici Sfantul Duh sa lucreze si ingadui diavolului sa mareasca raul. tu trebuie sa te rogi totdeauna, sa iubesti si sa ierti, alungand de la tine orice gand rau.”
*** “Nu trebuie sa-ti duci lupta crestineasca cu predici si contestatii, ci cu o adevarata iubire ascunsa. Cand contestam, ceilalti reactioneaza. Cand ii iubim sunt miscati si-i castigam. Cand iubim, credem ca noi le oferim ceva celorlalti pe cand, in realitate, intai ne oferim noua insine. Iubirea cere sacrificii. Sa sacrificam cu umilinta ceva de-al nostru, care in realitate este al lui Dumnezeu.”
*** “Cand te trezesti noaptea, sa nu te intorci pe partea cealalta pentru a adormi la loc. Sa te ridici, sa ingenunchezi in fata Celui Rastignit si a Sfintilor si sa te rogi smerit si cu iubire. O jumatate de ora, un sfert, zece minute, cinci, cat poti.”
“Intr-o zi, pe la ora doua la amiaza, ma aflam in piata Aghíon Anargýron (Sfintilor Doctori fara de arginti) din Atena. La un moment dat, se apropie de mine un domn, care imi zice:
– Ma duceti, va rog, in Menídi?
– Nu, i-am raspuns, nu am suficient timp la dispozitie.
Intr-adevar, nu aveam timp suficient, fiindca la ora trei trebuia sa predau taxiul in Pireu. Domnul acela statea si astepta sa treaca alt taxi. Ceva in mine imi zicea sa-l ajut. Indata i-am facut semn sa vina. Cum a intrat in taxi, a strigat:
– Nu e posibil! Apoi scoate fotografia parintelui Porfirie si o saruta cu evlavie. Exact in acel moment, s-a aprins semaforul verde si am pornit catre Menídi. M-am gandit sa-i iau fotografia din mana, insa cand am vazut cu cata dragoste se uita la ea, mi-a fost rusine de acest gand.
– L-ati cunoscut? – ma intrebat la un moment dat.
– Nu, numai din carti, dar il iubesc foarte mult.
– Vreti sa va povestesc cum l-am cunoscut eu?
– Desigur! – i-am raspuns bucuroasa.
– Sotia mea era grav bolnava, avand cancer. Doctorii spuneau ca mai are de trait doar trei luni. In acel an, baiatul meu cel mare, care termina liceul, ne-a anuntat ca a aranjat, impreuna cu zece colegi de clasa, sa mearga in Sfântul Munte pentru o saptamana. I-am spus ca e in regula, aaa ca a plecat.
Intre timp, starea de sanatate a sotiei s-a inrautatit. Doctorul care o examina ne-a spus ca nu mai are mult de trait. Atunci l-am intrebat cu agonie: «Doctore, ce putem face ca sa-i mai prelungim putin viata?». «O s-o mai operam o data si apoi Doamne ajuta», ne-a raspuns acela. Eu am fost de acord, insa sotia s-a impotrivit, fiindca vroia sa se intoarca mai intai fiul nostru din Sfantul Munte.
Fiul nostru s-a intors atat de fericit, incat niciodata nu-l mai vazusem asa. Ne-a povestit cat de frumos e acolo, cat de ospitalieri au fost monahii cu ei, cata pace simtea in sufletul sau. Simtea atât de tare prezenta lui Dumnezeu, incat uitase ca mama sa este bolnava. Si-a amintit de acest lucru abia atunci cand l-a intalnit pe parintele Porfirie, despre care ne-a povestit lucruri minunate, lucruri care noua ni se pareau de necrezut.
– Scuza-ma ca te intrerup, cand s-au petrecut toate acestea? – l-am intrebat.
– In anul 1996. Ne-a spus baiatul meu ca statea impreuna cu colegii sai sub un copac vorbind si razand, cand deodata vad ca se apropie de ei un calugar. Indata s-au ridicat cu totii si i-au pupat mana. Atunci batranul calugar a inceput sa le vorbeasca, strigandu-l pe fiecare pe numele sau. Asa cum era si normal, copiii au ramas uimiti, cum de acel calugar necunoscut stia numele si prenumele fiecaruia. Fiului meu i-a spus asa: «Sa-i zici mamei tale sa nu se opereze, fiindca e bine». «O cunoasteti?» – il intreba atunci fiul meu. «Sigur ca o cunosc, eu va cunosc pe toti». «Cine sunteti?» – l-a intrebat din nou. «Eu sunt parintele Porfirie» – i-a raspuns si apoi a plecat.
La intoarcerea din Sfantul Munte, s-au oprit în Ouranoúpolis, la o farmacie ca sa cumpere niste aspirina, intrucat aveau ameteli din cauza drumului cu vaporul. Intrand in farmacie, au zarit pe tejghea fotografia parintelui Porfirie si au exclamat: «Uite-l pe parintele Porfirie, pe care l-am intalnit in Sfantul Munte». Auzindu-i, farmacista i-a intrebat mirata: «Scuzati-ma ca va intreb, l-ati vazut pe acest parinte in Sfantul Munte?». «Da, abia ne-am intors de acolo». «Sunteti siguri?». «Bineinteles, am si vorbit cu el. Am ramas cu totii uimiti cum de stia numele si prenumele fiecaruia dintre noi. Apoi l-am întrebat cine este si el ne-a raspuns ca este parintele Porfirie». «Copii, sunt convinsa ca l-ati vazut… Insa sa nu va speriati de ceea ce va voi spune… totusi ar trebui sa stiti ca parintele Porfirie a murit acum cinci ani». La auzul acestor cuvinte, copiii au ramas socati. «Imposibil! Pai noi am vorbit cu el».
Eu si sotia mea am crezut ca probabil copiii au cunoscut un alt calugar, care semana cu parintele Porfirie si care avea acelasi nume. De altfel, toti calugarii seamana intre ei. «Nu ma credeti, nu? In fine! Oricum, mie mi-a zis sa-ti transmit sa nu te operezi, mama, fiindca esti bine», rosti baiatul catre mama sa.
Dupa doua zile, am mers la spital. In dimineata zilei urmatoare urma sa fie operata. Sosi asadar momentul critic al operatiei. Eu asteptam afara, plin de agonie si neliniste. Deodata sotia mea iese din sala de operatie si imi zice: «Nu ma mai operez, fiindca sunt bine». La scurt timp, in spatele ei apare si doctorul. «Doctore, ce se intampla? – l-am intrebat». «Nu stiu, pur si simplu nu mai vrea sa se opereze». «V-am zis, sunt bine» – interveni sotia mea. «Scumpa mea, ai innebunit?» – i-am zis, apoi am luat-o deoparte, incercand s-o conving sa se opereze. «Doar v-am spus ca ma simt bine. Sa-mi faca niste analize si veti vedea ca nu am nimic, eu simt asta». «Sa nu o fortam sa se opereze, daca nu vrea» – fu de parere doctorul. «Nu ma credeti? Examinati-ma si veti vedea».
Zis si facut. A doua zi au sosit rezultatele analizelor.
In acel moment, domnul acela a rasuflat adânc.
– Ce au aratat rezultatele?
– Nici urma de boala. Doctorii se uitau peste vechile rezultate si, comparandu-le cu cele noi, nu mai pricepeau nimic. «Nu se poate, trebuie sa le fi incurcat cu altele. Maine ii vom face alte analize», ziceau plini de mirare. Vazandu-i pe doctori incurcati, fiul meu se apropie de mine si imi zice: «De ce nu crezi ceea ce mi-a zis parintele Porfirie din Sfantul Munte?». Auzind aceasta, un doctor intreba: «Ce-ai zis? Ce ti-a zis parintele Porfirie?». «A zis ca mama e bine si ca nu trebuie sa se mai opereze». Atunci doctorul, scotand din buzunar fotografia parintelui Porfirie, il intreba: «Pe acesta l-ai vazut in Sfantul Munte?». «Da, pe acesta». «Rezultatele sunt corecte. Sotia dumneavoastra este bine. Deci puteti pleca fara nici o grija de la spital» – spuse doctorul.
Vedeti? La început, doctorii spuneau ca sotia mea nu mai are de trait mai mult de trei luni. De atunci au trecut doi ani si sotia mea se simte foarte bine, chiar mai bine decat se simtea inainte sa se imbolnaveasca. De aceea il iubim atat de mult pe parintele Porfirie. Am mers si la manastirea lui de multe ori. Oridecate ori avem necazuri, el ne ajuta.
Aceasta intamplare povestita de acest domn, in legatura cu o alta minune savarsita de parintele Porfirie, mi-a adus in suflet o mare bucurie. Pe cand domnul cobora din taxi, buzele mele sopteau in taina: «Multumesc».
Trimite felicitari cu indrumarile Sfantului Porfirie
Când ma cerceteaza harul lui Dumnezeu, si privesc sl citesc sufletul celuilalt prin harul dumnezeiesc, în acea clipa harul dumnezeiesc aduce înlauntrul meu însufletire. Prin aceasta însufletire se manifesta harul dumnezeiesc, aducând un fel de apropiere prietenoasa familiara, frateasca, de unire. Dupa aceasta unire vine o mare bucurie, atâta bucurie încât inima mea e cât pe ce sa se sparga. însa ma tem sa o fac cunoscuta în cella din afara. Vad, dar nu graiesc, chiar si daca harul îmi adevereste ca acestea sunt adevarate. însa, când harul ma înstiinteaza sa vorbesc, atunci vorbesc. Spun anumite lucruri pe care Dumnezeu ma lumineaza sa le spun din iubirea mea pentru toti. Ca sa simta lumea îmbratisarea pe care Hristos ne-o face noua tuturor.
Telul meu este ca toti crestinii sa fie ajutati si sa se mântuiasca, aflându-se în comuniune de iubire cu Hristos.
Iertati-ma, ca le spun asa. Nu cer niciodata de la Dumnezeu sa-mi descopere ceva, caci nu-mi place sa-L întreb. Socotesc ca aceasta este potrivnic voii Sale, ca nu este nobil si – cel mai rau – ca îl silesc. Spun însa „Doamne lisuse Hristoase, miluieste-ma” în chip rugator, si apoi ma las în voia lui Hristos. Tot ce vrea El.
Tot ce descopera El însusi.
Dumnezeu ascunde atâtea taine pe care nu ni le-a descoperit. Domnul i le descopera celui care îl iubeste, chiar daca acesta ar trai si în pustie. Le vede, dar nu le spune pe toate; numai câte îi îngaduie Dumnezeu.
Atunci când ne predam lui Hristos, se linisteste organismul nostru duhovnicesc, având drept rezultat functionarea fiziologica a tuturor organelor. Toate sunt influentate. Ne facem bine, încetam sa suferim. Chiar si având cancer, daca îl lasam pe acesta în seama lui Dumnezeu si astfel sufletul nostru se linisteste, harul dumnezeiesc poate ca prin aceasta linistire sa lucreze tamaduirea cancerului si a celorlalte.
Iar, daca vreti sa stiti, si ulcerul la stomac tot de la nevroza se face. Sistemul simpatic, daca este presat, se strânge si sufera, si astfel se naste ulcerul. Una, doua, trei – strânsoare, strânsoare, strânsoare, strâmtorare, strâmtorare, strâmtorare, framântare, framântare, framântare, hop! – ulcer.
Ulcer sau cancer, depinde…
Când în sufletul nostru exista încurcaturi, influenteaza trupul, iar sanatatea nu merge bine.
Lucrul cel mai desavârsit este de a nu ne rugam pentru sanatatea noastra. Sa nu ne rugam sa ne facem bine, ci sa ne facem buni. Si eu pentru mine însumi a ma rog, va spun. Ati auzit? Nu buni, adica virtuozi devenim asta, asta, asta…”, ci sa dobândim râvna dumnezeiasca; sa ne lasam cu încredere în seama iubirii lui Dumnezeu, sa ne rugam mai degraba pentru sufletul nostru.
Sa nu va rugati pentru sanatatea voastra. Sa nu spuneti: „Doamne, fa-ma bine”. Nu! Ci „Doamne lisuse Hristoase, miluieste-ma”, cu negrijire de sine, cu iubire fara sa asteptati nimic. „Doamne, tot ce voieste iubirea Ta…”; numai astfel veti lucra de acum înainte, iubindu-L pe Hristos si pe fratii nostri. lubiti-L pe Hristos.
Deveniti sfinti. Lasati-va numai în seama prieteniei lui Hristos, a iubirii lui, a dragostei dumnezeiesti.
Trimite felicitari cu indrumarile Sfantului Porfirie
“Sa nu stai in spatii inchise, ci sa iesi in mijlocul naturii.”
“Sa nu va preocupati de cele de pe urma, nici de antihrist, nici de semnele sale, fiindca sa stiti ca atata timp cat Il avem pe Hristos cu noi, antihristul nu ne poate vatama cu nimic.”
“Manastire poate fi si casa ta, numai sa vrei. Nu e cu nimic diferita de o manastire. Este de-ajuns sa faci ce-ti spun. Nu locul face manastirea, ci felul in care vietuiesti. Du-te acum, roaga-te si fii rabdator in toate”.
“Nu vreau sa te apropii de Dumnezeu din pricina ca te temi de moarte. Vreau sa te apropii de El cu multa dragoste. Acesta este lucrul cel mai de seama, fiule.”
“Cand uneori incepe sa-ti fie frica, asa cum spui, aceasta se intampla din pricina ca nu Il iubesti indeajuns pe Hristos. Asta e totul.”
“Sa nu te rogi lui Hristos sa-ti ia bolile, ci sa dobandesti pacea, lucrand rugaciunea mintii si fiind rabdator. Astfel vei avea mare folos”.
“Roaga-te si nu te supara. Roaga-te si fii rabdator.”
Gelozia si cancerul, parintele spunea: femeile geloase, la fel ca si barbatii, se imbolnavesc de cancer, din pricina supararii.
Trimite felicitari cu indrumarile Sfantului Porfirie
****
– De vreme ce-1 iubesti atât de mult pe parintele Porfirie, de ce nu-i spui sa-ti vindece piciorul?
Aveam, într-adevar, o veche problema la genunchiul drept, datorata unei lovituri pe care o primisem pe vremea când practicam intens karate. Articulatia se slabise, iar rotula se umfla si aduna frecvent lichid, provocându-mi simultan dureri care îmi îngreunau miscarea. în urma exercitiilor fizice si a marsurilor din armata, situatia se înrautatise. Medicii care ma investigasera la spitalul militar pledasera pentru varianta operatiei. La recomandarea lor, hotarâsem sa suport o interventie chirurgicala în Atena, urmând sa beneficiez apoi de patru saptamâni de concediu medical.
La putin timp dupa luarea acestei decizii, pe când ma aflam la batrânul Porfirie, mi-am amintit deodata de cuvintele duhovnicului. Asadar, m-am încumetat si i-am spus:
– Parinte, duhovnicul a zis sa-mi vindecati piciorul!
– Ei, bine, daca a zis duhovnicul…
Si-a ridicat mâna neputincioasa, asa cum era asezat pe pat, si mi-a binecuvântat genunchiul în chipul crucii. Am simtit atunci o putere lina pogorându-se peste genunchiul meu si invadându-ma apoi pâna în maduva oaselor. O nedumerire si o curiozitate îndrazneata si-au facut loc în mintea mea: „Bine, dar ce se va întâmpla cu moleculele de lichid? Oare chiar vor disparea? Cum vor lucra energiile lui Dumnezeu?“. Acest interes „stiintific“ ma determina sa-mi tin genunchiul permanent sub observatie. La fiecare pas pe care îl faceam, la fiecare cuvânt pe care îl rosteam, gândurile mele se îndreptau spre starea genunchiului. Voiam neaparat sa „prind din zbor“, sa „traiesc integral“ clipa în care Dumnezeu va lucra. Au trecut în felul acesta trei zile, si genunchiul nu dadea semne de însanatosire. Am început sa am gânduri de îndoiala. îmi controlam obsesiv genunchiul, dar nimic… La un moment dat, cuprins de indignare fata de propria-mi atitudine, mi-am zis: „Mai, ratacitule, acum vrei repede si minuni? Ai tu fata pentru astfel de lucruri?“. Putin câte putin, am încetat sa ma mai preocup de piciorul meu.
Nu voi uita niciodata dimineata în care m-am trezit în dormitorul unitatii. Deschizând ochii, mi-am spus în gând: „Bre, piciorul o sa te necajeasca mult timp“. Am miscat piciorul, dar n-am simtit nici o durere. M-am sculat si am început sa sar pe loc. în mod normal, piciorul m-ar fi necajit cumplit dupa cel mult doua-trei sarituri. Nimic, nici o stânjeneala. Am iesit în curte si am alergat vreo suta de metri, fara absolut nici o dificultate! M-a cuprins atunci o bucurie nesfârsita, si lacrimi de recunostinta mi-au mijit în ochi. Mi-am zis emotionat: „Asadar, Dumnezeu m-a vindecat atunci când am încetat sa mai cred ca ma voi însanatosi. Iar aceasta, pentru a întelege foarte limpede ca a fost darul lui Dumnezeu, si în nici un caz rezultatul credintei mele, cum ar fi pretins yoghinii!“. în zilele urmatoare, dobândisem reflexul de a-mi urmari cu atentie piciorul la fiecare miscare. S-au scurs astfel saptamâni în sir, fara sa mai acuz nici cea mai vaga urma de durere. Ma facusem bine cu desavârsire! Fara operatie, fara zgomot, ci delicat si „pe ascuns“ – asa cum lucreaza de obicei harul dumnezeiesc.( Marii initiati ai Indiei si parintele Paisie”
***
ACATISTUL PREACUVIOSULUI PARINTE PORFIRIE NOUL FACATOR DE MINUNI
Dupa obisnuitul început, se zic:
CONDACELE si ICOASELE:
Condacul 1
Pe Parintele nostru Porfirie, facatorul de minuni, care a împartit mana din pustia binecuvântata a Sfântului Munte celor ce flamânzeau în pustia duhovniceasca a lumii, veniti sa îl laudam, binecredinciosilor, si pentru rugaciunile pe care le înalta Domnului pentru mântuirea neamului crestinesc sa îi multumim cântându-i: Bucura-te, Parinte Porfirie, biserica vie a lui Dumnezeu!
Icosul 1
Ai auzit dulcele glas al Preadulcelui Iisus chemându-te la nunta cea vesnica si zicând: “Vino, Parinte Porfirie, de mosteneste împaratia Cerurilor care este gatita celor ce si-au purtat crucea nevoindu-se din dragoste pentru Dumnezeu!”; noi, vrând a fi partasi fericirii tale, îti aducem aceste laude:
Bucura-te, cel ce mijlocesti înaintea Sfintei Treimi pentru mântuirea noastra;
Bucura-te, rod înmiresmat al Traditiei Sfintilor Parinti;
Bucura-te, ostas îmbracat în armura duhovniceasca;
Bucura-te, furtuna care spulberi cuiburile ereticilor;
Bucura-te, cel ce te-ai daruit în întregime fiecaruia dintre cei ce te cercetau;
Bucura-te, ca luptând împotriva puterilor întunericului, le-ai biruit;
Bucura-te, ca ai aparat predaniile bisericesti si ai stat împotriva ratacirilor de multe feluri;
Bucura-te, ca i-ai binecuvântat pe cei ce au marturisit minunile tale;
Bucura-te, ca i-ai mustrat pe cei ce au spus despre tine lucruri neadevarate;
Bucura-te, cel ce stai departe de cei care rastalmacesc minunile tale;
Bucura-te, cel ce primesti laudele aduse de catre cei binecredinciosi;
Bucura-te, ceara însemnata cu pecetea sfinteniei;
Bucura-te, Parinte Porfirie, biserica vie a lui Dumnezeu!
Condacul al 2-lea
Stiind micimea vietuirii noastre, sa nu deznadajduim aflând nevointele Preacuviosului Parinte Porfirie, nici sa încercam a le urma fara dreapta socoteala, si mai ales sa nu cautam a agonisi harismele sale, caci nu putina vatamare vom afla. Ci sa cautam a învata de la el smerenia si dragostea pentru cele sfinte, ca sa îi putem cânta lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Ai primit la botez numele de Evanghelie, care se tâlcuieste „Buna-Vestire”, si întreaga ta viata a fost o buna-vestire despre lucrarea Duhului Sfânt si despre dobândirea vesniciei de catre oamenii care, trecatori fiind prin viata pamânteasca, L-au cunoscut pe Domnul care ieri, astazi si în veac Acelasi este, si din revarsarea inimii ti-au cântat:
Bucura-te, ca din pruncie ai fost pazit de Cel a carui întrupare a fost binevestita de înger;
Bucura-te, ca din frageda vârsta ai nazuit sa îi închini Domnului viata ta;
Bucura-te, ca din copilarie ai plecat la Muntele Athos ca sa urci muntele virtutilor;
Bucura-te, ca atunci când te-ai lovit din greseala cu securea în picior ai cerut ajutorul Maicii Domnului;
Bucura-te, ca ocrotitoarea Sfântului Munte ti-a oprit de îndata siroirea sângelui;
Bucura-te, ca ai trait acoperit de Sfântul ei Acoperamânt;
Bucura-te, ca pentru vietuirea ta cucernica ai fost hirotonit preot;
Bucura-te, ca ajutând multimi de oameni nu ti-ai pierdut linistea;
Bucura-te, luminator al Atenei si a toata Grecia;
Bucura-te, ca ai fost cautat de pelerini veniti din toata lumea;
Bucura-te, ca ai trait în vremurile noastre nevointe aspre ca ale Parintilor din vechime;
Bucura-te, ca pâna la moarte L-ai slujit cu jertfelnicie pe Hristos;
Bucura-te, Parinte Porfirie, biserica vie a lui Dumnezeu!
Condacul al 3-lea
Nu pentru vreo nevointa aparte s-au revarsat asupra ta râurile binecuvântarilor, ci pentru ca luând asupra ta crucea grea a ascultarii ai urmat Domnului care S-a aratat pe Sine ascultator pâna la moarte, si lepadând voia ta la picioarele batrânilor tai ai învatat de la acestia cântarea: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Sa vada roadele ascultarii cei ce vor sa traiasca neavând povatuitor, cei care plini fiind de mândrie cred ca au gasit un drum mai scurt catre Dumnezeu, si sa îsi cunoasca înselarea. Iar noi sa luam aminte la vietuirea Preacuviosului Parinte Porfirie si cerându-i sa mijloceasca la Dumnezeu ca sa primim puterea de a merge pe calea ascultarii, sa îi cântam asa:
Bucura-te, rob al lui Hristos care ai cunoscut ce înseamna adevarata libertate;
Bucura-te, ca nu ai cunoscut povara libertatii patimase;
Bucura-te, cel ce supunându-te batrânilor tai ai înteles taina ascultarii;
Bucura-te, ca Parintii Pantelimon si Ioanichie te-au învatat lepadarea voii;
Bucura-te, ca atunci când ti s-au deschis ochii duhovnicesti i-ai vazut cu duhul pe batrânii tai;
Bucura-te, cel ce facând ascultare ai iesit din chilia unui parinte pe fereastra;
Bucura-te, ca nu te-ai mâhnit când frumoasa pasare cioplita fara binecuvântare ti-a fost frânta;
Bucura-te, ca asa s-a frânt si gândul inimii tale de a face ceva dupa propria voie;
Bucura-te, ca prin rugaciune ai devenit asemenea stâlpilor monahismului;
Bucura-te, ca iesind în mijlocul oamenilor te-ai sârguit sa te jertfesti pentru ei;
Bucura-te, ca ai ridicat manastirea din Milesi ca pe un chivot al cunoasterii lui Dumnezeu;
Bucura-te, cel ce ai gasit în Sfânta Scriptura si în Vietile Sfintilor chipuri de sfintenie;
Bucura-te, Parinte Porfirie, biserica vie a lui Dumnezeu!
Condacul al 4-lea
“Daca nu ar fi scris Sfântul Ioan Scararul cartea despre dumnezeiescul urcus, ar fi putut-o scrie cu pricepere Parintele Porfirie”, s-a dat marturie despre masura sporirii tale; vazându-te Domnul ca din copilarie ai vrut sa urmezi viata de nevointa a unui alt avva Ioan, cel numit Colibasul, a venit în întâmpinarea ta si ti-a calauzit pasii pe treptele scarii raiului, iar tu I-ai cântat cu umilinta: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Mincinosi sunt ritorii care învata ca vremea sfinteniei a trecut, ca în vremurile noastre nu mai este cu putinta omului sa mearga pe calea cea strâmta pe care o arata Scriptura; noua numai a cugeta la vietuirea ta ne este de ajuns pentru a sta împotriva unora ca acestia, care nu vor sa cânte împreuna cu noi:
Bucura-te, ca urmând Sfântului Ioan Colibasul, L-ai primit pe Hristos în chilia inimii tale;
Bucura-te, ca Sfântul Porfirie al Gazei te-a crescut ca pe un urmas al sau;
Bucura-te, bucurie a Sfântului Atanasie si a celorlalti cuviosi aghioriti;
Bucura-te, cel ce iesind din Sfântul Munte nu ai parasit smerenia Sfântului Siluan;
Bucura-te, ca primind bastonul trimis de Sfântul Gherasim ai primit si binecuvântarea acestuia;
Bucura-te, cu Sfântul Vasile cel Mare care te-a ajutat sa ridici asezamântul din Milesi;
Bucura-te, cu Sfintii Ierarhi Nicolae si Spiridon, neobositii facatori de minuni;
Bucura-te, cu Sfintii Cosma si Damian si cu ceilalti Sfinti doctori fara de arginti;
Bucura-te, cel ce ai fost asemanat cu Sfântul Serafim de la Sarov;
Bucura-te, ca ai aratat lumii ca harismele Sfântului Nectarie din Eghina nu s-au pierdut;
Bucura-te, cu soborul tuturor Cuviosilor Parinti si Cuvioaselor Maici;
Bucura-te, floare din buchetul Maicii Domnului care ai împrastiat mireasma din Gradina ei;
Bucura-te, Parinte Porfirie, biserica vie a lui Dumnezeu!
Condacul al 5-lea
Desi în timpul vietii ai avut parte de apasatoare boli, Parinte, nu te-ai lasat biruit de durere, ci le-ai rabdat cu muceniceasca rabdare, si în loc sa cârtesti ai primit suferinta cu seninatate, cântându-I lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Cine poate sa stea departe de mijlocirile tale, stiind câta multime de bolnavi au simtit ajutorul tau? Cine oare va sovai sa alerge la tine, aflând ca din zi în zi numarul celor ce au primit sanatate trupeasca si sufleteasca sporeste fara încetare? O, Parinte Porfirie, pentru grija pe care ai aratat-o si o arati celor bolnavi, primeste de la noi laudele acestea:
Bucura-te, ca suferind grele boli ai primit puterea de a-i ajuta pe bolnavi;
Bucura-te, ca i-ai învatat pe oameni ca vindecarea adevarata vine de la Dumnezeu;
Bucura-te, ca însemnând bolnavii cu semnul sfintei cruci le-ai usurat durerile;
Bucura-te, cel ce i-ai ferit pe credinciosi de doctorii cei închipuiti care au puteri diavolesti;
Bucura-te, ca ai vindecat de paralizie pe femeia celui ce a venit sa te caute la manastire;
Bucura-te, ca desi acela nu te-a gasit a avut mare credinta în puterea mijlocirilor tale tainice;
Bucura-te, ca asa cum ai vindecat-o pe femeia sa îi poti vindeca si pe cei pentru care ne rugam;
Bucura-te, ca i-ai mângâiat pe cei cazuti în deznadejde;
Bucura-te, ca i-ai povatuit sa poarte crucea rabdarii;
Bucura-te, ca bolnavilor care ti-au cerut ajutorul le-ai adus grabnica tamaduire;
Bucura-te, cel ce si acum te rogi pentru cei aflati în diferite suferinte;
Bucura-te, ca pentru tine nu exista boli de nevindecat;
Bucura-te, Parinte Porfirie, biserica vie a lui Dumnezeu!
Condacul al-6-lea
Nici un om nu este fara de pacat, nici un om nu se poate fali ca a scapat de orice urma a bolii. Stiind ca nu numai trupurile noastre, ci si sufletele noastre sunt atinse de boala, dar stiind si ca Dumnezeu este Cel ce daruieste sanatate celor dreptcredinciosi, îti cerem sa te rogi ca împreuna cu cei tamaduiti de bolile lor sa Ii putem cânta lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al-6-lea
Noule doctor fara de arginti, Parinte Porfirie, multumindu-ti ca prin nenumarate minuni ai daruit celor suferinzi tamaduirea, nu vom obosi vestind celorlalti vindecarile facute prin rugaciune catre Dumnezeu, si pentru aceasta te rugam sa primesti drept plata multumirile noastre:
Bucura-te, ca pe pruncul care nu se misca l-ai vindecat spre bucuria parintilor lui;
Bucura-te, pentru copiii care primind vindecare trupeasca L-au slavit pe Dumnezeu;
Bucura-te, ca pe femeia necajita de boala barbatului ei ai invatat-o sa se fereasca de tulburarea adusa de diavol;
Bucura-te, cel ce îi ocrotesti pe cei care se îngrijesc cu dragoste de bolnavi;
Bucura-te, cel ce vedeai si vezi mai bine decât doctorii bolile oamenilor;
Bucura-te, cel ce stai împotriva doctorilor nepriceputi ca sa-i feresti pe bolnavi de mai multa suferinta;
Bucura-te, cel ce te-ai aratat bolnavei care suferea de tromboza si ai vindecat-o;
Bucura-te, ca mai târziu aceasta a recunoscut chipul tau si asa a înteles de la cine a primit ajutorul;
Bucura-te, ca doctorii au ramas fara grai în fata vindecarilor pe care le-ai facut;
Bucura-te, balsam care aduci de la Dumnezeu vindecare trupeasca si sufleteasca;
Bucura-te, ca prin rugaciunile tale s-a biruit rânduiala firii;
Bucura-te, cel ce îi întaresti pe cei care marturisesc vindecarile tale minunate;
Bucura-te, Parinte Porfirie, biserica vie a lui Dumnezeu!
Condacul al-7-lea
Rabdând suferintele ca un al doilea Iov, ai aratat prin viata ta ca încercarile îngaduite de Dumnezeu nu covârsesc puterea omeneasca, si ca oricât de grele ar fi acestea, daca ne luptam sa le biruim, Mântuitorul Hristos va pune pe fruntile noastre cununi stralucitoare, pentru care îi cântam: Aliluia!
Icosul al-7-lea
Auzind cum în timpul vietii si dupa moarte i-ai izbavit de felurite ispite pe cei carora le-ai cunoscut neputintele, si aflându-ne noi însine în ispite fara de numar, caci viermele pacatului nu doarme, dorim sa te avem ca ocrotitor al nostru, si pentru aceasta îti cântam:
Bucura-te, ca trecând prin furtuna necazurilor ai primit puterea de a-i ajuta pe cei ispititi;
Bucura-te, ca i-ai facut dreptate slujbasului învinuit pe nedrept;
Bucura-te, ca pe tânara care vroia sa se sinucida ai scapat-o din ghearele diavolului;
Bucura-te, ca ai prevenit maicile de la Manastirea Jazak sa nu bea apa din fântâna otravita de necredinciosi;
Bucura-te, ca fara teama în vreme de razboi ai scapat o fata de la pângarire;
Bucura-te, ca l-ai izbavit pe ucenicul tau de primejdia din adâncurile apelor;
Bucura-te, cel ce dai cu prisosinta cele de trebuinta credinciosilor;
Bucura-te, ca printr-o minune Cel ce a înmultit pestii în pustie te-a vadit a fi asemenea Lui;
Bucura-te, ca aceasta minune si altele asemenea ei au fost tainuite pâna dupa moartea ta;
Bucura-te, cel ce te-ai aratat în chip minunat celor care ti-au cerut ocrotirea;
Bucura-te, ca oricine te cheama în ajutor cu credinta primeste sprijinul tau;
Bucura-te, ca nenumarate sunt facerile de bine pe care ni le-ai aratat;
Bucura-te, Parinte Porfirie, biserica vie a lui Dumnezeu!
Condacul al-8-lea
Cum sa nu ne veselim de minunile tale? Cum sa nu tresalte inimile noastre la aflarea bucuriei pe care o aduci celor ce te cinstesc, tainicule povatuitor al calugarilor si al mirenilor? Stiind ca ducând viata monahiceasca tu ai fost calauza priceputa si pentru familiile care în viforul lumii au cautat linistea duhovniceasca, îi cântam Celui Care te-a înteleptit: Aliluia!
Icosul al-8-lea
Vazând cum vrajmasul diavol se lupta ca mirenii sa duca o viata cât mai patimasa, aducându-le tulburare în suflet si soptindu-le ca numai în manastiri se poate duce o viata bineplacuta lui Dumnezeu, tu i-ai povatuit sa stea împotriva acestuia si sa duca lupta cea buna, iar ei sporind în vietuirea duhovniceasca ti-au cântat:
Bucura-te, ca îi afli pe fiii risipitori si te rogi pentru ei;
Bucura-te, ca aduci pacea în familiile dezbinate;
Bucura-te, ca le-ai descoperiti celor cazuti calea pocaintei;
Bucura-te, ca i-ai ajutat pe acestia sa ajunga fii credinciosi ai Bisericii;
Bucura-te, ca i-ai învatat pe parinti sa traiasca o viata sfânta pentru ca fiii lor sa fie paziti de ispite;
Bucura-te, ca rugându-se Domnului ucenica ta a fost petita de tânarul pe care îl iubea;
Bucura-te, ca domolind împotrivirile parintilor lui, au reusit sa se casatoreasca;
Bucura-te, ca le-ai vorbit despre Hristos tinerilor care necunoscând lumina traiau în patimi;
Bucura-te, ca ei ti-au sarutat picioarele cu dragoste;
Bucura-te, sprijin al celor ce vor sa îsi întemeieze o familie;
Bucura-te, ca Domnul ti-a dat priceperea de a fi calauza pentru cei casatoriti;
Bucura-te, blând duhovnic care cu iscusinta ai vindecat ranile sufletesti;
Bucura-te, apostol al sfinteniei în vremuri de mare tulburare;
Bucura-te, Parinte Porfirie, biserica vie a lui Dumnezeu!
Condacul al-9-lea
Doamne, Cel ce ne-ai zis “Fiti sfinti, ca Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sfânt sunt”, Care prin gura Preacuviosului Parinte Porfirie ne-ai amintit aceasta porunca a Ta, iar noi am priceput ca numai daca vom merge pe calea sfinteniei vietile noastre vor cunoaste împlinirea, acopera-ne cu harul Tau cel ceresc ca sa mergem pe aceasta cale fara a fi vatamati de cursele diavolului si sa îti cântam în toata vremea: Aliluia!
Icosul al-9-lea
Ceea ce marturiseste întreaga predanie a Rasaritului, si anume ca Dumnezeu S-a facut om pentru ca omul sa se sfinteasca, este cu anevoie de priceput; dar ascultându-te pe tine, Preacuvioase Parinte, ca ne îndemni sa ajungem la masura sfinteniei, oricât de mari ar fi ispitele care ne apasa, îti zicem:
Bucura-te, icoana a virtutilor poleita cu aurul smereniei;
Bucura-te, ca nu numai pe monahi, ci si pe mireni i-ai îndemnat sa rosteasca rugaciunea lui Iisus;
Bucura-te, ca îi vezi pe crestinii râvnitori stralucind ca niste faclii;
Bucura-te, ca l-ai vazut pe Parintele Yannis îmbratisându-si preoteasa în lumina raiului;
Bucura-te, dascal al cugetarii la cele sfinte;
Bucura-te, ca savârsind dumnezeiestile slujbe inima ta a devenit altar al Celui Preaînalt;
Bucura-te, ca aflând nevointele tale sporim în nevointa;
Bucura-te, ca prin postiri îndelungate ti-ai hranit sufletul cu putere cereasca;
Bucura-te, lumânare care te-ai asemanat rugului lui Moise;
Bucura-te, ca prin întelepciune duhovniceasca i-ai întrecut pe înteleptii lumii acesteia;
Bucura-te, ca ne-ai îndemnat ca prin lungi privegheri sa calatorim spre odihna vesnica;
Bucura-te, adeverire a învierii lui Hristos;
Bucura-te, Parinte Porfirie, biserica vie a lui Dumnezeu!
Condacul al 10-lea
Fiind aprins de dragostea cea duhovniceasca si vrând sa propovaduiesti oamenilor credinta în Hristos. pentru râvna ta Domnul te-a chemat sa fii partas darurilor Sfintilor Apostoli si prin harisma vorbirii în limbi ai grait pe întelesul celor de alt neam, iar ei mirându-se de sfintenia ta au strigat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Vrând tu sa o ajuti pe tânara Annoula sa lepede cugetarile desarte si sa creada în Atotputernicul Dumnezeu, nu ti-a fost opreliste necunoasterea limbii pe care o vorbea aceasta, ci prin darul lui Dumnezeu ai trecut de acesta stavila, spre bucuria celor care te lauda asa:
Bucura-te, ca niciodata nu ai gresit când ai spus oamenilor cele pe care ti le-a aratat Domnul;
Bucura-te, cel ce din smerenie nu I-ai cerut Domnului harisme alese;
Bucura-te, ca nu te-ai mândrit pentru darurile cu care Dumnezeu te-a covârsit;
Bucura-te, ca primindu-le nu ai contenit cugetarea smerita la propria ta pacatosenie;
Bucura-te, ca minunile le-ai facut nu spre lauda ta, ci spre slava lui Dumnezeu;
Bucura-te, ca si noi am urmat povata pe care i-ai dat-o femeii credincioase, si nu ne îndoim de harismele tale;
Bucura-te, ca ai trait bucuria Rusaliilor;
Bucura-te, cel ce prin luminare dumnezeiasca ai înteles necazurile oamenilor;
Bucura-te, ca ai astupat gurile celor care cârteau împotriva darurilor Sfântului Duh;
Bucura-te, ca ne-ai lamurit ca puterile celor departati de Biserica vin de la îngerii cazuti;
Bucura-te, stavila pentru cei care fiind stapâniti de diavol imitau darul vorbirii în limbi;
Bucura-te, cel ce cunosteai graiurile pasarilor si ale animalelor:
Bucura-te, Parinte Porfirie, biserica vie a lui Dumnezeu!
Condacul al 11-lea
Cuvântul despre trecerea în vesnicie, cum ca “de vei muri înainte de a muri, nu vei mai muri atunci când vei muri”, a fost sorbit de inima ta însetata de cunoastere si luminându-te te-ai împartasit de aceasta traire când moartea ta a devenit un puternic: Aliluia!
Icosul al 11-lea
“Dupa ce voi pleca la Domnul, eu voi con¬tinua sa va vorbesc. Voi, oare, ma veti auzi?”, ne-ai întrebat pe toti cei care te purtam cu dragoste în inimile noastre. Nefiind vrednici de a auzi cuvintele tale pline de putere, facem ceea ce ne este cu putinta si îndraznim sa îti aducem smerita lauda, stiind ca asculti glasurile noastre:
Bucura-te, cel ce ti-ai asteptat moartea ca pe o întâlnire cu Dumnezeu;
Bucura-te, ca ai parasit aceasta lume chemîndu-L pe Mântuitorul Hristos;
Bucura-te, ca ai adormit în Sfântul Munte, pe care launtric niciodata nu l-ai parasit;
Bucura-te, ca dragostea ta pentru Hristos a covârsit frica mortii;
Bucura-te, ca rugându-te se risipea norul întunecat pe care îl vedeai deasupra unora dintre muribunzi;
Bucura-te, cel ce si acum te rogi pentru cei aflati pe patul de moarte;
Bucura-te, cel ce ne feresti de moarte naprasnica;
Bucura-te, ca ultima ta dorinta a fost “ca toti sa fie una”, dupa cum voieste Hristos;
Bucura-te, ca te-ai rugat ca toti oamenii sa îl cunoasca pe Dumnezeul Parintilor nostri;
Bucura-te, ca Cel Ce a înviat din morti te-a învatat sa biruiesti moartea;
Bucura-te, ca privind blândul tau chip ne umplem de mângâiere;
Bucura-te, vazând ca semintele pe care le-ai semanat dau roada îmbelsugata;
Bucura-te, Parinte Porfirie, biserica vie a lui Dumnezeu!
Condacul al 12-lea
Asa precum Sfântul Nectarie a voit ca moastele sale bine-mirositoare sa fie împartite spre binecuvântare în tot pamântul, si pretutindeni s-a aflat de minunile sale, tot asa dupa adormirea ta Dumnezeu a vrut ca cinstirea ta sa se raspândeasca în toate colturile lumii, ca toti cei care în aceste vremuri de ratacire au cunoscut ca esti stâlp de lumina al dreptei-credinte, sa cânte Domnului împreuna cu tine: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Înainte de a primi cinstirea cuvenita de la oamenii cei muritori, bine-placutule al lui Dumnezeu, ai primit o cinstire mai înalta, caci ai fost praznuit în Biserica Cereasca de soborul celor care îmbracati în vesminte luminoase cântau îngereste troparul tau, si carora urmatori facându-ne noi îti zicem cu mare glas:
Bucura-te, dar nepretuit pe care Dumnezeu l-a daruit Bisericii;
Bucura-te, ca am fost povatuiti în chip minunat sa ne rugam tie;
Bucura-te, ca însusi Domnul S-a îngrijit sa primesti cinstire de la oameni;
Bucura-te, ascultând laudele celor care asteapta tainica ta povatuire;
Bucura-te, ca asa cum te rugai înainte împreuna cu ucenicii tai, te rogi acum cu noi toti;
Bucura-te, ca precum îti ocroteai fiii duhovnicesti acum ne ocrotesti si pe noi;
Bucura-te, ca numarul celor care te cinstesc creste fara încetare;
Bucura-te, prieten al celor care învata de la tine urcusul duhovnicesc;
Bucura-te, ca cei ce au privit chipul tau luminat vor sa atinga si sfintele tale moaste;
Bucura-te, candela aprinsa de Parintele Ceresc;
Bucura-te, ucenic al Fiului lui Dumnezeu;
Bucura-te, vas ales al Sfântului Duh;
Bucura-te, Parinte Porfirie, biserica vie a lui Dumnezeu!
Condacul al 13-lea
O, Preacuvioase Parinte Porfirie, facatorule de minuni, primind aceasta putina rugaciune de la noi, cei ce din prea-plinul inimii îti aducem laude dupa cuviinta, ajuta-ne sa punem început bun si lepadând toate patimile si poftele sa traim ca madulare sfinte ale Bisericii, ca împreuna cu tine sa putem cânta în vecii vecilor: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)
Apoi iarasi se zice Icosul întâi
Ai auzit dulcele glas al Preadulcelui Iisus chemându-te la nunta cea vesnica si zicând: “Vino, Parinte Porfirie, de mosteneste împaratia Cerurilor care este gatita celor ce si-au purtat crucea nevoindu-se din dragoste pentru Dumnezeu!”; noi, vrând a fi partasi fericirii tale, îti aducem aceste laude:
Bucura-te, cel ce mijlocesti înaintea Sfintei Treimi pentru mântuirea noastra;
Bucura-te, rod înmiresmat al Traditiei Sfintilor Parinti; Bucurâ-te, ostas îmbracat în armura duhovniceasca;
Bucura-te, furtuna care spulberi cuiburile ereticilor;
Bucura-te, cel ce te-ai daruit în întregime fiecaruia dintre cei ce te cercetau;
Bucura-te, ca luptând împotriva puterilor întunericului, le-ai biruit;
Bucura-te, ca ai aparat predaniile bisericesti si ai stat împotriva ratacirilor de multe feluri;
Bucura-te, ca i-ai binecuvântat pe cei ce au marturisit minunile tale;
Bucura-te, ca i-ai mustrat pe cei ce au spus despre tine lucruri neadevarate;
Bucura-te, cel ce stai departe de cei care rastalmacesc minunile tale;
Bucura-te, cel ce primesti laudele aduse de catre cei binecredinciosi;
Bucura-te, ceara însemnata cu pecetea sfinteniei;
Bucura-te, Parinte Porfirie, biserica vie a lui Dumnezeu!
Si Condacul întâi
Pe Parintele nostru Porfirie, facatorul de minuni, care a împartit mana din pustia binecuvântata a Sfântului Munte celor ce flamânzeau în pustia duhovniceasca a lumii, veniti sa îl laudam, binecredinciosilor, si pentru rugaciunile pe care le înalta Domnului pentru mântuirea neamului crestinesc sa îi multumim cântându-i: Bucura-te, Parinte Porfirie, biserica vie a lui Dumnezeu!
Dupa aceasta se zice aceasta:
RUGACIUNE
Preacuvioase Parinte Porfirie, robule al Dumnezeului celui viu, primeste laudele pe care ti le aducem cu inima smerita si mijloceste înaintea lui Dumnezeu pentru mântuirea noastra.
Ocroteste-ne de tot raul si de toata tulburarea. Ajuta-ne sa biruim ispitele care ne stau înainte si prin rabdarea noastra sa dobândim cununile cele netrecatoare. Iar la înfricosatoarea Judecata sa fim feriti de vesnic pedeapsa si sa fim asezati în partea cea de-a dreapta, unde cu soborul tuturor sfintilor te veselesti de frumusetile ceresti. Ca primind grabnicul tau ajutor sa îi multumim în vecii vecilor Dumnezeului Care te-a proslavit. Amin.
TROPARUL PARINTELUI PORFIRIE
Nu trecuse mult timp din ziua adormirii parintelui Porfirie când, un nepot de-al sau, de meserie educator, a vazut în vis o biserica uriasa, scaldata în lumina, aflata în înaltul cerului, ce fusese ridicata în cinstea parintelui Porfirie si în mijlocul careia sedea însusi parintele Porfirie. Totodata a vazut cum numerosi oameni ai lui Dumnezeu, îmbracati în straie de lumina si purtând cununi stralucitoare, se adunasera înauntrul dar si în afara bisericii si cântau cu glasuri melodioase un tropar, al carui text si a carui muzica erau închinate parintelui Porfirie.
Nepotul parintelui a auzit de atâtea ori în vis acest tropar, încât l-a învatat pe de rost! Si, îndata ce s-a trezit, aducându-si-l bine aminte, l-a scris si l-a si înregistrat! Acesta este troparul:
Dupa cum pe pamânt te rugai
pentru tamaduirea neputintelor
si pentru iertarea
pacatelor noastre,
tot astfel si acum roaga-te în ceruri,
parinte Porfirie,
si roaga-L pe Hristos Dumnezeul nostru
sa mântuiasca sufletele noastre.
ACATISTUL PREACUVIOSULUI PARINTE PORFIRIE NOUL FACATOR DE MINUNI