Cunoscuta sub denumirile de angelica, aglica, antonica, anghelina si buchinis, cuprinde circa 50 de specii dintre care cea mai valoroasa este Angelica archangelica, a carei denumire de gen vine de la cuvântul latin angelus – înger, iar denumirea de specie rezulta din combinatia dintre cuvintele grecesti arho-primul si aggelos – înger, ducând la credinta ca a fost adusa pe pamânt de un înger si recomandata oamenilor pentru pastrarea sanatatii.
În scopuri medicinale se folosesc radacinile, tulpinile, frunzele si semintele. Proprietatile terapeutice si aromatice stau la baza multiplelor efecte asupra diferitelor afectiuni:
– stomahice, tonic-amare, aperitive, eupeptice, antibiotice, antiseptice, depurative, antifermentative, calmante ale durerilor gastrice, digestive, carminative, excitante ale poftei de mâncare si ale secretiei hepato-pancreatice, antidot împotriva otravirii cu beladona, cucuta si brândusa de toamna;
– sedative ale sistemului nervos, antinevralgice, antiisterice, analgezice si antispastice;
– antireumatice, antiinflamatoare, diuretice;
– expectorante, sudorifice;
– cardiotonice, antiaritmice;
– energizante în anemie si convalescenta.
La nivelul aparatului digestiv au fost constatate efecte favorabile în gastro-duodenita cronica, arsuri stomacale, ulcer gastroduodenal, dispepsii de origine hepato-pancreatica, stimularea secretiei pancreatice, hepatite, ciroze, dischinezie biliara, dureri de stomac, vome spastice, crampe stomacale, colici, enterite, balonari, rectocolita ulcero-hemoragica, constipatii, bulimie pe fond nervos (pofta necontrolata de mâncare). lumina