Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului cu pruncul, de la Catedrala Mitropolitana din Cluj, (sora Icoanei de la Nicula) se va afla la Biserica Icoanei în perioada 18-21 Martie 2016.
Maica Domnului cu Pruncul, pictata la 1673, de vestitul Luca din Iclod, cel care a facut si celebra icoana de la Mânastirea Nicula. Chiar si astazi sunt voci care sustin ca adevarata icoana de la Nicula ar fi de fapt aceasta aflata în Muzeul din Cluj, iar cea aflata în mânastirea de lânga Gherla, doar o copie a aceluiasi autor. Cele doua icoane sunt “surori”: sunt facute de acelasi mester si au lacrimat amândoua, în anii negri de dominatie austro-ungara a Transilvaniei. Aceasta despre care vorbim a plâns în 1717, apoi în 1729, si se afla acum la Cluj, într-un loc magnific, un adevarat tezaur al artei si ortodoxiei românesti: Muzeul Mitropolitan al Clujului. Într-o laterala a Catedralei Ortodoxe din capitala Ardealului exista o usa, deasupra careia scrie simplu, Muzeu. O intrare mica si cumva ascunsa catre subsolul cladirii, încât, într-o zi de primavara stralucitoare, poti trece pe lânga ea, fara sa o observi. Dar ce noroc s-o gasesti! În câteva sali amenajate impecabil, se afla o extraordinara comoara a credintei în Dumnezeu: peste 500 de icoane vechi, românesti, pictate în majoritate pe lemn, de o frumusete ce îti taie rasuflarea. Pâna ajungi la icoana Fecioarei facuta de Luca din Iclod, treci prin câteva camere în care ochii a zeci de sfinti îti încalzesc inima si sufletul. Zeci de chipuri ale lui Hristos te cerceteaza de fiecare data diferit si de fiecare data la fel. Sunt icoane facute de mesteri populari geniali, cu o expresivitate neobisnuita, cum doar simplitatea taranului o poate avea. Portrete în linii simple, însufletite de o magie coloristica ireala: nuante aprinse de rosu, portocaliu, verde sau auriu, combinate cu nuante de lemn si pamânt, de brun si roscat. Aici apare un Sfânt Nicolae urias, într-o icoana împarateasca, facuta în subtile nuante de auriu, dincolo Sfântul Gheorghe, în culori vii si biruitoare, alaturi un Hristos cu privire blajina si parul împletit în coada, pe spate, ca vechii tarani din Ardeal. Din unele icoane, de la 1600 sau 1700, acelasi Hristos te priveste cu ochi oblici si pometii înalti, învaluit parca în si mai mult mister. Si tot trecând pe lânga aceste marturii nestiute ale credintei si artei taranesti pe lânga aceste icoane superbe, cum poate numai în unele încaperi ale Ermitajului mai poti vedea, ajungi, în cele din urma, la icoana Fecioarei cu Pruncul. Dupa ce sufletul îti este cutremurat de puterea si frumusetea Cristilor, în fata acestei icoane ramâi ca atras de forta unui magnet. Puterea ei este si astazi la fel de mare ca atunci când facea minuni! Adusa de la Mânastirea Nicula, în satul Ilisua, din apropiere de Nasaud, apoi la Biserica Piaristilor din Cluj si de acolo aici, în acest muzeu, oamenii merg pe urmele ei ca vrajiti. O urmeaza oriunde. O afla si vin dupa ea din toate colturile Ardealului. Desi este expusa într-un muzeu, desi pare doar un “exponat” frumos luminat si pus în valoare, oamenii vin întruna sa se roage si sa îngenuncheze în fata ei, cu o ardoare nestramutata. Potopiti de necazuri si de dureri, rosi de saracie si boala, se închina la icoana atotputernicei Fecioare cu pruncul, lasându-si inima sa se înlacrimeze cu încredere neclintita ca le va usura, si lor, sufletul si viata, asa cum a facut, sute de ani la rând.
formula as