Înainte de Pasti cu sase zile, Iisus a venit în Betania, unde era Lazar, pe care îl înviase din morti. Si I-au facut acolo cina si Marta slujea. Iar Lazar era unul dintre cei ce sedeau cu El la masa. Deci Maria, luând o litra cu mir de nard curat, de mare pret, a uns picioarele lui Iisus si le-a sters cu parul capului ei, iar casa s-a umplut de mireasma mirului. Dar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea sa-L vânda, a zis: Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari si sa-i fi dat saracilor? Însa el a zis aceasta nu pentru ca îi era grija de saraci, ci pentru ca era fur si, având punga, lua din ce se punea în ea. A zis, deci, Iisus: Las-o, ca pentru ziua îngroparii Mele l-a pastrat. Ca pe saraci totdeauna îi aveti cu voi, dar pe Mine nu Ma aveti totdeauna.
Deci multime mare de iudei au aflat ca este acolo si au venit nu numai pentru Iisus, ci sa vada si pe Lazar, pe care-l înviase din morti. Si s-au sfatuit arhiereii ca si pe Lazar sa-l omoare, caci, din pricina lui, multi dintre iudei mergeau si credeau în Iisus. A doua zi, multimea cea mare, care se adunase la sarbatoare, auzind ca Iisus vine în Ierusalim, a luat ramuri de finic si a iesit întru întâmpinarea Lui si striga: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împaratul lui Israel! Si Iisus, gasind un asin tânar, a sezut pe el, precum este scris: «Nu te teme, fiica Sionului! Iata, Împaratul tau vine sezând pe mânzul asinei». Acestea nu le-au înteles ucenicii Lui la început, dar, când s-a preaslavit Iisus, atunci si-au adus aminte ca acestea erau scrise despre El si ca acestea I le-au facut Lui. Asadar, dadea marturie multimea care era cu El când l-a strigat pe Lazar din mormânt si l-a înviat din morti. De aceea L-a si întâmpinat multimea, pentru ca auzise ca El a facut minunea aceasta.
Sarbatoarea intrarii în Ierusalim a Mântuitorului Iisus Hristos, cunoscuta si sub numele de Duminica Floriilor, Duminica Stâlparilor sau simplu Floriile, este un praznic împaratesc care face trecerea de la perioada Postului Mare la Saptamâna Mare, a Patimirilor si a Învierii Domnului. Cu câteva zile înainte de rastignirea Sa, Domnul Iisus Hristos a fost primit de multimile care Îl slaveau si Îl cinsteau, la intrarea Sa în Ierusalim calare pe un mânz de asina, ca pe Mesia si Împaratul lui Israel. În semn de bucurie, multimile aruncau înaintea lui frunze de palmier sau de smochin, simbolul biruintei si chiar si copiii îi strigau cuvinte de lauda. De-a lungul vietii Sale pamântesti, Iisus mai fusese la Ierusalim, dar de fiecare data prezenta Sa în cetatea lui David trecuse neobservata, spre deosebire de ultima Sa venire, cea pe care o cinstim astazi, când evenimentul se transforma într-o sarbatoare populara. Acum El intra în Ierusalim ca un Împarat al pacii, iar multimile care L-au întâmpinat Îl aclama ca pe Mesia, Fiul lui David si Împaratul lui Israel. Cu câteva zile mai înainte, Iisus înviase pe Lazar din Betania, o localitate din apropierea Ierusalimului, vestea acestei minuni raspândindu-se la Ierusalim si în împrejurimi. În drum spre cetatea lui David, Mântuitorul cu ucenicii trec din nou prin Betania, sa-l vada pe Lazar înviat si pe surorile acestuia, Marta si Maria, fiind primiti cu entuziasm, si li se pregateste o cina a recunostintei în casa lui Simon leprosul, vindecat tot de Iisus. În timpul mesei, Maria, manifestându-si dragostea si recunostinta pentru învierea din morti a fratelui sau, unge cu mir curat picioarele Mântuitorului, gest care l-a scandalizat pe Iuda, viitorul tradator, care o cearta pentru risipa facuta. În replica, Iisus raspunde printr-o noua prevestire a mortii Sale: „Pentru ziua îngroparii Mele l-a pastrat, caci pe saraci îi aveti pururea cu voi, dar pe Mine nu Ma aveti pururea“ (Ioan 12, 7-8; Matei 26, 12), stiind ca nu peste multe zile Maria se va numara printre mironositele care se vor îndrepta spre mormântul Sau, ca sa-I unga trupul cu miresme. Unii dintre iudeii prezenti atunci în Betania s-au convins de realitatea învierii lui Lazar si au crezut în Iisus, fapt care i-a determinat pe mai-marii lor, arhierei sau membri ai Sinedriului, în frunte cu Caiafa, sa hotarasca uciderea Mântuitorului, dar si a celui înviat de El (Ioan 11, 47-53). A doua zi, duminica 9 Nissan, are loc intrarea lui Iisus în Ierusalim, descrisa de toti Evanghelistii (Matei 21, 11-12; Marcu 11, 1-11; Luca 19, 29-38; Ioan 12, 12-18). Lumina