“Yoga este pentru oricine, atât pentru teisti, cât si pentru ateisti, pentru ca în yoga, credinta în Dumnezeu nu este o conditie obligatorie.” Acesta este mottoul prezentat Occidentului, pentru ca raspândirea fenomenului yoga sa fie fara obstacole. Unii merg pe ideea de yoga ca fiind doar un exercitiu fizic, dar un guru spune: “Yoga nu este ceva ce doar facem, ci este ceva ce devenim. Yoga fara yoghinii ce o înteleg este ca soarele fara caldura si lumina sa”. Altii încearca sa scoata în evidenta asa-numitele asemanari dintre hinduism si crestinism, promovând chiar ideea de o yoga crestina.
Desi tehnicile folosite seamana în sine, ele difera în esenta: perceptia asupra divinitatii, o antropologie diferita, o perspectiva diferita privind relatia omului cu divinitatea, raportul dintre mântuire si eliberare si altele. Dar ce reprezinta acest termen atât de vehiculat în zilele noastre în mass-media, pe site-urile de socializare ori pe blogurile si revistele online? Radacina sanscrita a cuvântului o reprezinta cuvântul yuj, care înseamna fie “punere la jug”, fie “împerechere”, dar cel mai uzual termen este acela de “unire”, cuvânt ce se refera la unirea dintre sinele individual cu Sinele Absolut. Scopul principal este “kaivalya” ce urmareste eliberarea de sine.