De la om, vindecarea are un singur pas. Iertarea. Iert si eliberez. Dumnezeu vindeca. Sa ne rugam deci, dar a te ruga nu înseamna a cere, nici macar a multumi, ci doar a sta cu mintea linistita. Când mintea sta linistita, apare vindecarea sau face loc vindecarii. Locul mintii e în inima, dar noi toti ne-am pierdut mintile. De aceea Sfintii Parinti spuneau sa-ti aduci mintea în inima. Mintea sa stea în inima, în tacere, în pace. Acolo e locul ei. „Domnul vine când nici nu gândesti“, deci atunci când mintea tace.
Un mare ajutor pentru linistirea mintii este observarea respiratiei. A-ti observa mis-carea respiratiei în corp, a fi prezent în actul respiratiei, face ca mintea sa taca, pentru ca mutam atentia de pe gânduri pe respiratie. Combustibilul mintii e atentia pe care o dam ei, placerea de gândi, de a trece dintr-un rationament în altul. Unde e atentia noastra, e si energia noastra. Nu e greu de facut si odata cu practica intra în firesc, în obisnuinta. Noi fiind în pace, corpul este eliberat de programele mintii si se întoarce la functionalitatea perfecta cu care a fost daruit. Îsi aduce aminte cum sa functioneze bine, îsi aduce aminte normalul la care a fost chemat sa fie.
Daca dezechilibrul fiintei noastre, adica dezacordurile între nevoile sufletului si nevoile personalitatii, persista, ele pot genera somatizari, adica de la simptome la boli, în corpul fizic. Personalitatea noastra e o structura creata de minte, adica dintr-o multitudine de masti si roluri pe care le-am identificat gresit ca fiind „eu“ („mine“) – în care ne-am pierdut adevarata identitate. Când personalitatea ignora sufletul, nu-l asculta, îl încalca fugind de propriile temeri, nelinisti, frici, acestea vor iesi într-un final la suprafata. Ele sunt aspectele din noi care asteapta sa fie integrate, vindecate si care nu pot fi ignorate pentru totdeauna.
O boala este în realitate doar un limbaj care ne comunica ceva, de la sufletul nostru. Poate începe cu stari, de slabiciune, ameteala, sufocare, anxietate, neliniste pâna la somatizarea completa a unei boli în organe. Acum, în vremurile noastre, se somatizeaza masiv depresia. Mintea a intrat în depresie. Nemultumirea si neputinta mintii de a face fata la schimbarea ceruta de suflet duc la depresie, care e un alt dezechilibru mental. E un dezechilibru al mintii, una din iluziile ei, deci sa nu ne identificam cu aceste stari. Noi suntem mai mult decât mintea noastra. lumina