Anual mii de pelerini ajung la manastirea Prislop din Tara Hategului.
Parintele Arsenie Boca ne cheama sa ne certe, sa ne dea un sfat, sa ne intareasca in credinta si sa ne linisteasca sufletele.
Chiar daca este interzis sa filmezi si sa faci fotografii, sute de clipuri si imagini vin sa ne “aduca vesti” de la Hateg. Odata ajuns acolo lumea pare ca se opreste in loc si fiecare are propria lui poveste, despre ce a vazut, simtit sau vazut la Prislop.
Un set de fotografii vin sa intareasca ceea ce spun toti pelerinii ce au fost macar odata la mormantul parintelui Arsenie – ceva se intampla acolo.
In imagini se poate vedea o lumina radianta ce pare a “imbraca” totul cu stralucirea ei delicata – oameni si pomi, mormantul parintelui si florile.
Chiar daca unii sceptici vor considera energia radianta doar un simplu efect fotografic sau de lumina sau o supraexpunere, etc doar cei care au ajuns macar odata la mormantul parintelui Arsenie Boca pot da marturie. Minuni se intampla dar in multitudinea de probleme cu greu le putem observa.
Voi incerca sa va relatez o intamplare pe care am trait-o acolo.
Sa fie vreo 3 ani de atunci, cand pasii mi-au fost purtati catre mormantul parintelui Arsenie Boca. Purtam o incarcatura de care vroiam sa scap, ganduri de tot felul mi se plimbau in minte, trecutul se impletea cu prezentul si nu gaseam solutii sa ma linistesc. Nu erau chestiuni exagerat de grave insa ma apasau si cautam mereu raspunsuri la intrebari, dovezi concrete ca “ma aude Cineva”, etc.
Era dimineata devreme cand doar vreo cateva maicute trebaluiau prin curtea manastirii si la mormantul parintelui florile erau aranjate, stropite, etc. Un gand ma obseda, vroiam sa ma spovedesc. Nu gasisem omul potrivit care sa ma ajute sa pricep si sa imi dea ghiontul de care aveam nevoie pentru a merge mai departe.
Cautam raspunsuri la intrebari mai mult decat altceva.
De undeva din maruntaiele mintii a aparut o idee – citisem sau auzisem pe undeva ca te poti spovedi parintelui Arsenie Boca, chiar daca nu sta langa tine ca un duhovnic real. Este acolo pentru toti cei ce merg sa ii ceara ajutorul. Pot confirma asta prtin aceasta simpla marturie.
M-am asezat langa un pom de la marginea padurii, pentru ca omul din mine avea nevoie de “ceva” palpabil. Am inceput sa relatez in soapta tot ce ma framanta si lacrimi binefacatoare au inceput sa imi straluceasca printre gene. Nu stiu cat timp am stat, poate cateva minute sau ore, am pierdut notiunea timpului si am plecat cu sufletul usor. L-am rugat atunci pe parintele Arsenie sa ma ajute sa ajung la un preot anume pe care imi doream sa il cunosc.
Nu a trecut mult timp si printr-un complex de imprejurari mi s-a implinit dorinta. Uimitor a fost insa altceva. Am destui cunoscuti si prieteni care merg destul de regulat la Biserica, au inceput sa tina post, se roaga, etc insa preotii le refuza Sfanta Impartasanie din varii motive.
Ei bine la mine s-a intamplat exact invers. Preotul pe care doream sa il cunosc m-a Impartasit fara sa imi dea timp de gandire si fara sa ma rasuceasca pe toate partile. Nu este genul de duhovnic care sa “dea rasol”, ba chiar as putea spune ca in el se impleteste severitatea cu blandetea.
Nestiind prea bine regulile duhovnicilor m-am rasculat in mine, pornind un razboi al gandurilor. Nu intelegeam de ce eu am primit Sfanta Impartasanie atat de usor iar alti prieteni , nu. Cu mintea si sufletul unui om obisnuit eu ii evaluez ca sunt persoane bune, darnice, intelegatoare, intelepte, etc si ca au luptat mult cu ei insisi si cu lumea din afara lor pentru a se porni pe drumul Credintei.
Mi-au trebuit cam 3 ani pentru a intelege ce s-a intamplat. Atunci, in acea dimineata de vara, parintele Arsenie Boca mi-a ascultat Spovedania si la scurt timp mi-a facut un dar nepretuit – mi-a oferit Sfanta Impartasanie prin mainile altcuiva!
Asa “lucreaza” parintele, nevazut, neinteles, simplu. Nimic nu este intamplator insa nu credeam si nu inteleg nici acum ce mi s-a intamplat. O iau ca pe un Dar Divin si incerc sa merg mai departe.
Cine a fost la manastirea Prislop de langa Hateg ma va intelege, iar cei ce nu au fost inca vor simti ca marturia mea nu este o simpla poveste, atunci cand vor ajunge la mormantul parintelui.
