Prin anii ’90 o minune s-a intamplat la mormantul parintelui Arsenie Boca de la Manastirea Prislop. Este doar una din multele intamplari pe care oameni le povestesc despre puterile Sfantului Ardealului. O familie ce locuia aproape de manastirea Cotmeana, Arges, avea probleme deosebite cu cei trei copii. Bietii oameni nu mai stiau ce cale sa apuce si au mers la parintele Cleopa, aflat atunci la manastirea Sihastria.
Dupa o serie de slujbe speciale, cei trei copii s-au simtit mai bine insa puterea ce ii stapanea nu ii parasise complet. Una dintre fete nu se putea apropia deloc de biserica, simtind o forta nevazuta ce ii bloca respiratia. Intr-o zi, o prietena de profesie medic i-a povestit despre minunile parintelui Arsenie Boca si au plecat impreuna la manastirea Prislop. Dupa ce s-au rugat impreuna la mormant, fata a cazut fara vlaga si a intrat in coma profunda. Prietena ei cunostea foarte bine simptomele comei profunde si s-a ingrozit. Se gandea speriata ca a adus-o sa moara la mormantul parintelui. Dupa aproape jumatate de ora, fata s-a trezit din come, perfect sanatoasa. Povestea ei din timpul comei este cu adevarat incredibila. ” Cat am zacut acolo prabusita, fara suflare, la mormantul Parintelui, am vazut ceva. Un vis aievea, din alta Lume….Am vazut cum din mormant s-a inaltat, de-odata, un abur albastru. Din clipa aceea, duhul rau m-a parasit pe vecie, sfartecat de lumina iesita din mormantul Parintelui Arsenie!.. ” Formula As
ARSENIE BOCA- unul dintre cei mai importanti pastori ai romanilor.
Sa ne asezam la masa discutiilor si sa ne cunoastem,sa presupunem ca ma numesc Ovidiu si am 34 ani si va relatez povestea mea, care in mod cert nu este o ”presupunere”.Dupa niste necazuri,incercari pe care le-am avut am ajuns sa merg putin pe la biserici, fara ca sa cred neaparat in ceva.Inca nu puteam sa stavilesc necazurile si am ajuns intr- un moment de rataciri si neimpliniri sa injur lumanarile ,bisericile care nu ma ajutau atunci.Din neant mi-a venit un feeling ca trebuie sa caut pe net Arsenie Boca,mentionez ca in acea zi de rataciri am vazut viata dumnealui si am plans fara oprire,ceva ciudat pentru mine si pentru orice tanar,in urmatoarea saptamana am mers la Prislop,am simtit acolo ca ating putin divinitatea ,am simtit dupa mormantul Parintelui pe drumul care duce la pestera Sf.Ioan ca plutesc ca nu mai exista gravitatie ca nu mai sunt ”trup”,ca sunt ceva energetic.In decurs de 1 an am fost de 4 ori eu,am dus prieteni,familie. Toti au simtit mai departe de conditionarile unui trup de pamant,viata mea se cantareste in doua parti :inainte si dupa,totul s-a schimbat,am inceput sa inteleg viata la nivel spiritual,inainte ma pasionau explicatiile logice ,filozofia,psihologia lucrurile care incearca sa dea un sens vietii,pe care incercam sa o analizam si sa o catografiem.?Nu stim nimic, suntem doar niste oi ratacite pe infinitele cai ale vietii,oi pierdute pe care cineva din neant ,nu stiu de ce si cum reuseste sa ne adune.Eu la Prislop cred ca am avut chemare ,pe mine m-a adunat si mi-a dat un sens,mi-a dat si raspunsuri la intrebarile care ma inundau neincetat,mi-a dat trairi spirituale pe care nu pot sa mi le explic nici acum .dupa prima mea cunoastere a celui care poate ?-ca ma indruma mai de mult l-am visat pe Parinte ,stateam amandoi intr-o pestera ne rugam si plangeam amandoi,a fost asa intens incat nu cred ca o sa pot sa uit vreodata.Tot ce pot e sa incerc si eu la randul meu sa dau un traseu oilor ratacite, sa dau mai departe o speranta de care eu am avut parte.Mergeti acolo cand simtiti fara nici un fel de ezitare si va garantez ca viata voatra se va schimba. ,sunt foarte multe lucruri pe care le-am trait inca de la chemarea mea acolo ,pana la tot raul care ma macina de ceva timp si pare ca incepe sa dispara.Am inteles ca toti avem o cruce de dus si trebuie sa ne-o ducem cu mandrie si cu stoicism si doar sa ne rugam la Dumnezeu sa ne dea putere sa o purtam pe umeri ,nimic nu este intamplator.De fiecare data cand am mers acolo am trait altfel de stari altfel de raspunsuri ,ultima oara nu am mai avut piedici ,inainte mereu aveam tot felul de piedici cu drumul ,cu nehotarare de parca raul acumulat in mine nu se mai dadea dus,dar cred ca din ce in ce mergi sa multumesti si abia dupa sa ceri ajutor piedicile dispar,incepem usor usor sa ne intelegem drumul si Crucea de dus, Parintele ne cheama si noi trebuie sa mergem la dansul,nimeni nu ajunge acolo neiubit si nechemat de dumnealui.O sa va rog cand ajungeti acolo sa va rugati pt grijile ,nevoile si multumirile dvs ,dar sa nu uitati sa va rugati si sa cereti tarie pentru indrumatorii nostrii lumesti si nelumesti sa poata sa ne reprezinte in fata lui Dumnezeu,sa se roage pentru iertarea si mantuirea sufletului nostru.Tot de la un indrumator va spun si eu acease vorbe pe care el le-a inteles inaintea mea.Daca aveti nevoie sa va dau sfaturi si sa va spun cum puteti ajunge acolo nu ezitati sa ma intrebati.Va doresc sa va gasiti drumul.
Oameni si flori – Manastirea Prislop, Arsenie Boca de Tfmvideo